Google Translate

Sanatatea fizica si mintala, inainte de toate! Recomandat tuturor.


 
◄♦►Detalii, Click here◄♦►
 
==========================================================
==============================================
 
=========================================
______________________

A. Sanatatea in pericol. Alerte oficiale!
1. E.coli, bacteria ucigasa! Alerta OMS.
2.News alert! Temperaturile vor depăşi 35 de grade
=====================================
B. Articole despre organe si functiile lor
1. Ficatul - uzina trupului
2. Care sunt analizele pentru ficat?
    Cine are risc mai mare de a face o boala hepatica?
3. SPLINA - BUCATARIA CORPULUI NOSTRU
4. Sistemul respirator, functiile si componentele lui
5. PARANOIA.  O boala grava, psihiatrica!
6. INIMA. Sistemul circulator. Ai grija de inima ta!
====================================
C. Medicina alternativa. Remedii
1. Vinul – cel mai vechi antibiotic natural
2. Zeama de varza acra. Moarea de varza.
Proprietati miraculoase. Este sezonul, beti un pahar
3. Ceapa - de neînlocuit! Beneficii multiple!
4. Ai grija de ochii tai! Ochii si calculatorul
5. Bioritmul uman. Bioritmul intern. Bioritmul extern
6. Lamaia. Un fruct miraculos.
7. Sarea si Sanatatea.
8. Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub forma de aliment pur.
9. HOMEOPATIA  ASTROLOGICA
===================================
D. DIVERSE, dar importante pentru SANATATE.
=======================================
1. Fumatul este un viciu.
2. Aspartamul. Documentarul “Dulcea nenorocire”: peste 6000 de produse conţin un îndulcitor care otrăveşte creierul.

===================================

1. Fumatul este un viciu.
Ce se întâmplă cu corpul tău când te lasi de fumat si efectele fumatului

Fumatul este un viciu dintre cele mai dăunătoare, care cauzează nenumărate afecţiuni, de la halenă şi până la cancer, boala neiertătoare. În România, unul din trei oameni fumează, iar în fiecare zi aproximativ 40 de români mor din cauza fumatului. Specialiştii spun că unul dintre motivele pentru care fumătorii nu renunţă la ţigări este că efectele se văd abia după mai multă vreme, însă se înşală. Iată ce se întâmplă în corpul tău după ce te laşi de fumat:
În primele 20 de minute presiunea sanguină va reveni la normal.

În opt ore nivelul monoxidului de carbon din sânge va scădea la jumătate şi nivelul oxigenului va reveni la normal.

În 48 de ore va scădea şansa de a face un infarct şi toată nicotina din corp se risipeşte. Simţurile mirosului şi gustului vor reveni la un nivel normal.

În 72 de ore bronhiile se vor relaxa şi te vei simţi mai energic.

În două săptămâni circulaţia sângelui va deveni mai rapida şi se va îmbunătăţi în următoarele 10 săptămâni.

Între trei şi nouă luni tusea şi problemele de respiraţie vor dispărea, iar capacitatea plămânilor se va îmbunătăţi cu 10%.

Într-un an, riscul de a face un infarct va scădea la jumătate.

În cinci ani, riscul unui atac cerebral va reveni la un procent normal, asemănător al unui nefumător.

În zece ani, riscul de a face cancer la plămâni va fi asemănător al unui nefumător.

În 15 ani, riscul de a muri din cauza unui atac de cord va fi cel al unui nefumător.
_______________________

2.News alert! Temperaturile vor depăşi 35 de grade
Ce ne recomandă medicii

Medicii recomandă populaţiei ca în această perioadă cu temperaturi extreme să evite expunerea prelungită la soare între orele 11.00 şi 18.00, să consume lichide, fructe, legume, să evite consumul de alcoolul şi de cafea. ANM prevede, pe termen lung, temperaturi care vor depăşi 35 de grade, iar indicele de confort termic va creşte, se arată într-un comunicat de marţi al Prefecturii.

În aceste condiţii, specialiştii recomandă populaţiei ca în perioadele de caniculă să consume zilnic între 1,5 şi 2 litri de lichide, fără a aştepta să apară senzaţia de sete, respectiv un pahar cu apă la fiecare 15-20 de minute.

"Oamenii trebuie să ţină cont de recomandările pe care le facem în perioadele caniculare",
 a declarat marţi, agenţiei MEDIAFAX, subsecretarul de stat Raed Arafat.


De asemenea, medicii susţin necesitatea ca în fiecare zi să fie consumate cât mai multe fructe şi legume proaspete (pepene galben, roşu, prune, castraveţi, roşii), deoarece acestea conţin o mare cantitate de apă. În zilele caniculare trebuie evitat consumul de alcool, inclusiv bere sau vin, deoarece acesta favorizează deshidratarea şi diminuează capacitatea de luptă a organismului împotriva căldurii.
"Este obligatorie evitarea băuturilor cu conţinut ridicat de cofeină (cafea, ceai, cola) sau de zahăr (sucuri răcoritoare carbogazoase), deoarece acestea sunt diuretice", a spus subsecretarul de stat în MS.

Totodată, medicii mai arată că pe parcursul unei zile ar fi recomandat să fie făcute câteva duşuri calduţe, lăsând apa pe piele. Aparatul de aer condiţionat trebuie reglat astfel încât temperatura să fie cu cinci grade mai mică decât temperatura ambientală.

În cazul persoanelor care trebuie să stea în soare la orele amiezii, medicii le recomandă să poarte pălării de soare, haine lejere şi ample, din fibre naturale, de culori deschise.

"Evitaţi activităţile în exterior care necesită un consum mare de energie (sport, grădinărit etc) şi aveţi grijă de persoanele dependente de voi (copii, vârstnici, persoane cu dizabilităţi) oferindu-le, în mod regulat lichide, chiar dacă nu vi le solicită. Păstraţi contactul permanent cu vecini, rude, cunoştinţe care sunt în vârstă sau cu dizabilităţi, interesându-vă de starea lor de sănătate", recomandă şi Ministerul Sănătăţii.

O atenţie deosebită trebuie acordată sugarilor şi copiilor mici, susţin medicii. Astfel ei trebuie feriţi de căldură, umiditate excesivă şi curenţi de aer. De asemenea alimentaţia nu trebuie modificată în această perioadă, iar sugarii vor fi alăptaţi ori de câte ori solicită acest lucru, precizează sursa citată.

Totodată, copiii nu vor fi scoşi din casă decât atunci când este nevoie şi obligatoriu cu capul acoperit, iar îmbrăcămintea acestora trebuie să fie lejeră, din materiale textile vegetale comode. Aceştia trebuie să bea apă plată sau apă cu proprietăţi organoleptice corespunzătoare, ceai foarte slab îndulcit şi să mănânce fructe proaspete şi foarte bine spălate.

De asemenea, specialiştii mai recomandă ca mamele care alăptează să se hidrateze corespunzător cu apă plată, ceai slab îndulcit, sucuri naturale de fructe făcute în casă, fără adaos de conservanţi. "Se va evita în acelaşi timp consumul de cafea sau alcool şi vor avea grijă să menţină o igienă riguroasă a sânului şi evident igiena generală, la cel mai mic semn de suferinţă al copilului sau mamei aceştia se vor prezenta la medicul de familie, care va decide conduita terapeutică", atenţionează specialiştii

Copiii care vor pleca în tabără trebuie să beneficieze de condiţii corespunzătoare de cazare, iar alimentaţia acestora să respecte normele de igienă. De asemenea, cei care îi însoţesc vor avea grijă ca aceştia să fie hidrataţi corespunzator, să nu se joace în soare la orele caniculare, să aibă capul acoperit, iar acolo unde există bazine, copiii să fie supravegheaţi pe toată durata scăldatului.

Medicii atrag atenţia că o altă categorie vulnerabilă la temperaturile ridicate este cea a persoanelor vârstnice şi cu afecţiuni cronice. Aceştia trebuie să aibă în casă o temperatură corespunzătoare, să consume apă plată sau apă cu proprietăţi organoleptice corespunzătoare, ceai slab îndulcit, sucuri naturale de fructe făcute în casă fără adaos de conservanţi, iar alimentaţia lor să fie predominat din legume şi fructe proaspete, evitând consumul de alimente uşor perisabile.

De asemenea, ei trebuie să rămână în casă pe perioada caniculei, iar dacă trebuie să iasă din locuinţă, să folosească îmbrăcăminte adecvată şi să aibă capul acoperit. Persoanele care suferă de anumite afecţiuni trebuie să continue tratamentul conform indicaţiilor primite de la medici.

"Este foarte util ca, în aceste perioade, persoanele cu afecţiuni cronice, cardio-vasculare, hepatice, renale, pulmonare, de circulaţie, mentale sau cu hipertensiune să consulte medicul curant în vederea adaptării schemei terapeutice la condiţiile existente, menţinerea cu rigurozitate a igienei personale, efectuarea a câte trei-patru duşuri pe zi", a mai spus subsecretarul de stat Raed Arafat.

Prefectul Capitalei a solicitat primarilor să comunice locaţiile care vor fi amenajate pentru acordarea sprijinului necesar persoanelor afectate de temperaturile ridicate.

În cazul în care se vor înregistra trei zile consecutive temperaturi de peste 35 de grade, autorităţile locale trebuie să dispună măsuri pentru aplicarea prevederilor OUG nr. 99/2000 privind protejarea persoanelor încadrate în muncă în perioade de caniculă, potrivit Prefecturii Capitalei.
Sursa: Mediafax.ro
______________________________________________


1. E.coli, bacteria ucigasa! Alerta OMS.
E.coli: numele unei bacterii care seamana panica. Sunt semnalate mii de imbolnaviri in 9 tari si 18 decese. Vesti proaste: avem de-a face cu o tulpina complet noua a bacteriei, o forma mutanta, cu gene agresive,
a anuntat joi Organizatia Mondiala a Sanatatii.

Centrul european pentru prevenirea si controlul maladiilor ECDC de la Stockholm a confirmat joi ca a identificat bacteria aflata la originea infectiilor izbucnite mai ales in Germania ca fiind o "tulpina rara" de Escherichia coli, 0104:H4. ECDC mentioneaza ca inca nu a putut fi stabilita cauza propagarii bacteriei E.coli, dupa ce initial contaminarea a fost asociata cu castravetii din Spania.

"Aceasta tulpina noua a bacteriei este puternic infectioasa si toxica", au declarat oamenii de stiinta de la Beijing Genomics Institute, din China, care colaboreaza cu Centrul medical universitar Eppendorf, din Germania. Noua tulpina E.coli "are diverse caracteristici care o fac mai virulenta si mai toxica" decat sutele de tulpini de E.coli pe care omul le poarta in mod firesc in intestine.

Aceasta tulpina E.coli, de origine animala?
"Este o tulpina unica, una care nu a mai fost izolata pana acum de la pacienti", a precizat Hilde Kruse, expert in siguranta alimentara la OMS. Ea a adaugat ca trebuie avuta in vedere o "origine animala" a bacteriei care starneste in prezent panica in Europa, intrucat "multe animale gazduiesc diferite tipuri de E.coli toxice". Este vorba de o forma a bacteriei E.coli foarte apropiata de o alta tulpina, numita EAEC 55989, care a fost izolata in Africa centrala si provoaca forme grave de diaree, precizeaza Agerpres.

Analizele genetice realizate pana acum arata ca noua tulpina a bacteriei are gene din doua grupuri distincte de E.coli, respectiv E.coli enteroagregativ (EAEC) si E.coli enterehemoragic (EHEC). Este vorba de o tulpina cu gene rezistente la antibiotice.

Cercetatorii care monitorizeaza infectia din Germania au atentionat ca aceasta poate dura mai multe luni si ca este posibil sa nu se afle niciodata care a fost sursa originala. Imbolnavirile cu E.coli depasesc granitele Europei: un caz nou a fost inregistrat in Japonia. - voi continua STIRILE privind evolutia, dar si cu masurile de prevenire -

UPDATE: Bacteria E.coli care a provocat 18 decese în Europa pare rezistentă la antibiotice susţin cercetătorii germani
Bacteria E.coli, care a provocat moartea a 18 persoane în Europa, pare deosebit de rezistentă la antibiotice, a declarat joi universitatea din Hamburg, în nordul Germaniei, ai cărei cercetători au fragmentat genomul tulpinii responsabile de aceste îmbolnăviri, relatează AFP.

"În cadrul primelor analize, încă preliminare, au putut fi strânse unele dovezi privind agresivitatea deosebită şi rezistenţa la antibiotice a tulpinii de E.coli (responsabilă de îmbolnăvirile din prezent)", potrivit unui comunicat al clinicii universitare Hambourg-Eppendorf.

Iuliana Enache, iulia.enache@mediafax.ro
-------------------------------------------------------
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a anunţat că epidemia din Germania este provocată de o tulpină complet nouă a bacteriei E.coli, rezultată din amestecul mutant al două varietăţi diferite ale acesteia. Aceasta poate duce la complicaţii mortale - sindromul hemolitic-uremic, care afectează sângele şi rinichii, relatează BBC.

Hilde Kruse, expert în siguranţa alimentelor, la Organizaţia Mondială a Sănătăţii, a declarat pentru Associated Press că epidemia a fost provocată de "o tulpină nouă, care nu a mai fost izolată până acum la pacienţi. Această tulpină este mai virulentă şi produce mai multe toxine", a spus Kruse.

Şapte cetăţeni britanici au contractat bacteria E.coli pe teritoriul Germaniei, patru dintre ei dezvoltând forma potenţial letală a sindromului hemolitic uremic, relatează Mediafax. Până acum au fost semnalate peste 1.500 de îmbolnăviri şi 18 decese.

Rusia a interzis importul de legume crude din toate statele Uniunii Europene, însă Comisia Europeană le cere autorităţilor de la Moscova explicaţii privind embargoul pe care l-a anunţat.


Decizia Rusiei de a suspenda temporar importurile de legume crude din UE

În afară de cele 1.534 de infectări cu tulpina periculoasă de E. coli semnalate în Germania, alte opt state europene au depistat prezenţa acesteia pe teritoriile lor. Mai mulţi cetăţeni din Austria, Danemarca, Olanda, Norvegia, Spania, Suedia, Elveţia şi Marea Britanie sunt suspectaţi că ar fi contractat bacteria E.coli, în urma unor vizite în Germania, considerată epicentrul epidemiei.

O persoană a murit în Suedia, unde au fost semnalate alte 41 de posibile infectări.
Continuati AICI
Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, spune că epidemii provocate de anumite tulpini ale E.coli au mai fost înregistrate în urmă cu câţiva ani în Europa. "La noi nu au fost, din câte ştiu. Epidemii au fost tot prin ţări din Europa de Vest", a declarat pentru gândul Mencinicopschi. El spune că, în cazul în care o persoană are stări de vomă, diaree, mai ales dacă acestea sunt însoţite şi de febră, este recomandat ca persoana respectivă să se prezinte la doctor cât mai repede.
"Nu stai o săptămână dacă ai asemenea stări, că poţi muri",
 avertizează Mencinicopschi.

El a spus că una dintre tulpinile bacteriei E. coli trăieşte în intestinul uman şi nu este patogenă, în general, dar există şi tulpini care pot cauza moartea, în anumite condiţii.
"Clasele de tulpini sunt enterohemoragice, enteroinvazive şi enteropatogene. Prima clasă dă stări de vomă, diaree, dar în general nu provoacă şi febră. A doua clasă, în funcţie de starea de sănătate a persoanei, poate invada rinichii, inima şi creierul, fiind mortală. A treia clasă de tulpini este mai periculoasă de obicei pentru bătrâni şi copii, putând duce la deces",
 a explicat Mencinicopschi.

Bacteria E. coli poate fi luată, de exemplu, din carnea care nu a fost tratată termic la cel puţin 70 de grade Celsius, dar şi din ouă, lactate sau legume şi fructe nespălate.

Un alt tip de contaminare este cea "încrucişată". Este cazul în care, de exemplu, o persoană taie cu acelaşi cuţit carnea crudă şi apoi taie legumele, fără să spele cuţitul înainte. E. coli se poate dezvolta şi în compartimentul de refrigerare, începând de la o temperatură de cinci grade Celsius. Este cu atât mai periculoasă cu cât o cantitate foarte mică de germeni poate declanşa boala.
_____________________________________________________________
6. INIMA. Ai grija de inima ta

Inima este, din punct de vedere anatomic, un organ musculos, cavitar care pompeaza ritmic sângele în corp. Inima, sângele si vasele de sânge alcatuiesc sistemul circulator, care este responsabil cu distribuirea oxigenului si a substantelor hranitoare si eliminarea dioxidului de carbon si a altor produse reziduale. Inima reprezinta motorul sistemului circulator. Ea trebuie sa functioneze neîncetat deoarece tesuturile corpului, în special creierul, depind de o aprovizionare continua cu oxigen si substante hranitoare transportate de sânge.



Inima umana are forma unei pere de marimea unui pumn închis si este situata în partea stânga, la circa patru sau cinci centimetri fata de linia mediana. Este alcatuita în principal din tesut muscular care se contracta ritmic împingând sângele catre toate partile corpului. Contractiile încep în embrion la circa trei saptamâni de la concepere si continua de-a lungul întregii vieti a individului. Muschiul nu se odihneste decât pentru o fractiune de secunda între batai. Într-o viata de 76 de ani inima va bate de aproape 2,8 miliarde de ori si va pompa 169 de milioane de litri de sânge.


STRUCTURA INIMII

Inima umana are patru camere. Cele doua camere superioare, atriul (auriculul) drept si stâng, sunt camerele de primire a sângelui. Acestea colecteaza sângele adus de vene. Camerele inferioare ale inimii, ventriculul stâng si drept, au rolul unor pompe puternice. Ele împing sângele prin artere, de la inima catre corp.

Inima este o pompa cu doua camere, în care sângele circula prin doua sisteme închise separate. Sângele încarcat cu oxigen paraseste ventriculul stâng prin aorta. Circula prin corp si se întoarce dezoxigenat în atriul drept prin venele cave superioara si inferioara. Ventriculul drept pompeaza sângele prin artera pulmonara catre plamâni, unde acesta schimba dioxidul de carbon cu oxigen. Sângele oxigenat se întoarce apoi, prin venele pulmonare, în atriul stâng, pregatit pentru o noua circulatie arteriala.


Partea dreapta si cea stânga a inimii sunt separate una de cealalta printr-un perete de tesut (sept interventricular). Fiecare pompeaza sângele printr-un circuit separat de vase: dreapta împinge sângele sarac în oxigen catre plamâni (circulatia mica), în timp ce stânga îl distribuie pe cel bogat în oxigen în corp (circulatia mare). Sângele care se întoarce din organism a cedat mare parte din oxigen si s-a încarcat cu dioxid de carbon din tesuturi. Acesta este colectat de doua vene mari, vena cava superioara si vena cava inferioara, care se varsa în atriul drept al inimii. De aici sângele trece în ventriculul drept care îl va pompa prin artera pulmonara catre plamâni, unde se va reîncarca cu oxigen si va elimina dioxidul de carbon. Sângele, bogat acum în oxigen, se întoarce la inima prin arterele pulmonare care se varsa în atriul stâng. De aici trece în ventriculul stâng, unde va fi pompat prin aorta, cea mai mare artera a corpului. Artere mai mici care se ramifica din aorta distribuie sângele catre diferite parti ale organismului.

Patru valve interioare împiedica alunecarea inversa a sângelui. Ele se deschid usor în directia curgerii sângelui si se închid când acesta împinge în sens invers. Doua dintre valve se afla între atrii si ventricule, cunoscute ca valve atrioventriculare. Valva atrioventriculara dreapta (tricuspida) este formata din trei fâsii de tesut, în timp ce valva atrioventriculara stânga (bicuspida sau mitrala) are numai doua. Celelalte doua valve sunt situate între ventricule si artere. Sunt numite valve semilunare, deoarece fiecare este formata din trei fâsii de tesut în forma de semiluna. Valva semilunara dreapta, dintre atriul drept si artera pulmonara, se mai numeste si valva pulmonara. Cea stânga, dintre ventriculul stâng si aorta, se mai numeste si valva aortica.

Tesutul muscular cunoscut ca miocard sau muschi cardiac este sustinut de un esafodaj de tesut conjunctiv si formeaza peretii camerelor inimii. Atriile au pereti relativ subtiri în comparatie cu ventriculele. Ventriculul stâng are peretii cei mai grosi - mai mult de un centimetru la o persoana adulta - deoarece el trebuie sa pompeze sângele pâna la cele mai departate celule ale corpului.

Un sac dur, cu pereti dubli, cunoscut ca pericard, înconjoara inima. Stratul interior al pericardului, epicardul, se afla direct pe miocard. Stratul exterior al pericardului este lipit de osul pieptului si de alte structuri din cavitatea toracica si are rolul de a fixa inima. Între peretii pericardului se afla un spatiu îngust umplut cu un lichid apos care împiedica frecarea acestora în timpul batailor inimii.

Suprafetele interioare ale camerelor inimii sunt captusite cu o fâsie subtire de tesut lucios, alb - endocardul. Acelasi tip de tesut - cunoscut si ca endoteliu - captuseste si vasele de sânge ale corpului, asigurând o curgere usoara a sângelui si prevenind formarea de cheaguri în sistemul circulator.

Inima nu este hranita de sângele ce trece prin camerele sale (acesta având o presiune mult prea mare) ci de o retea specializata de vase, cunoscute ca artere coronare, care învaluie inima ca o coroana. Circa 5% din sângele pompat în corp patrunde în arterele coronare, care se ramifica din aorta deasupra punctului de iesire de ventriculul stâng. Trei artere coronare principale - dreapta, stânga circumflexa si stânga anterioara descendenta - hranesc diferite regiuni ale muschiului cardiac. Din aceste trei artere se ramifica altele mai mici care patrund prin peretii musculari si asigura o alimentare constanta cu oxigen si substante nutritive. Obstructia unei coronare sau a ramurilor sale provoaca necroza teritoriului cardiac deservit (infarctul miocardic). Venele care parasesc muschiul cardiac converg pentru a forma un canal numit sinus coronarian, care aduce sângele în atriul drept.


FUNCTIILE INIMII

Sarcinile inimii sunt mult mai complexe decât simpla pompare a sângelui de-a lungul vietii. Ea trebuie sa fie de asemenea capabila sa raspunda schimbarilor în necesarul de oxigen al corpului. Inima lucreaza altfel în timpul somnului decât în timpul unei curse de cinci kilometri. Mai mult, împreuna cu sistemul circulator, poate raspunde aproape instantaneu schimbarilor rapide: când o persoana se ridica sau se culca la pamânt, sau când se afla în fata unui pericol.


CICLUL CARDIAC

Desi cele doua jumatati ale inimii sunt complet separate, ele se contracta la unison, producând o singura bataie. Evenimentele care au loc de la începutul unei batai pâna la producerea urmatoarei alcatuiesc ciclul cardiac (cu o durata de 0,8 s). Acesta are doua faze: diastola (atriala-0,7 s; ventriculara-0,5 s; generala-0,4 s), când camerele inimii sunt relaxate, si sistola (atriala-0,1 s; ventriculara-0,3 s), când camerele se contracta pentru a pune în miscare sângele. În timpul fazei sistolice atriile se contracta primele, urmate de ventricule. Aceasta secventa asigura miscarea eficienta a sângelui din atrii în ventricule si apoi în artere. Daca atriile si ventriculele s-ar contracta simultan, inima nu ar fi capabila sa puna în miscare aceeasi cantitate de sânge la fiecare bataie.

În timpul diastolei atât atriile cât si ventriculele sunt relaxate, iar valvele atrioventriculare sunt deschise. Sângele curge din vene în atrii si de acolo în ventricule. De fapt, mare parte din sângele care intra în ventricule navaleste pur si simplu în timpul diastolei. Începe apoi sistola pe masura ce atriile se contracta pentru a termina umplerea ventriculelor. Apoi se contracta ventriculele care împing sângele prin valvele semilunare în artere, în timp ce valvele atrioventriculare se închid pentru a împiedica întoarcerea acestuia în atrii. Pe masura ce presiunea din artere creste valvele semilunare se închid brusc spre a împiedica întoarcerea sângelui în ventricule. Apoi începe din nou diastola.


Un instrument cunoscut ca stetoscop este folosit pentru a detecta sunetele din interiorul corpului, inclusiv cele produse de inima. Sunetele caracteristice ale inimii sunt produse de valve si nu de contractia muschiului cardiac, mai exact de membranele valvelor care se lovesc la închidere. Închiderea valvelor atrioventriculare, înaintea contractiei ventriculelor, produce primul sunet, mai lung si mai jos. Al doilea este produs la închiderea valvelor semilunare, mai scurt si ascutit.

Presiunea sângelui, exercitata asupra peretilor vaselor în timpul curgerii acestuia, variaza de asemenea în timpul diferitelor faze ale ciclului cardiac. Presiunea în artere este mai mare în timpul sistolei, când ventriculele se contracta, si mai mica în timpul diastolei, când sângele pompat în timpul sistolei ajunge în capilarele corpului. O presiune normala de "120 cu 80" sau "12 cu 8" înseamna ca presiunea sistolica este de 120 de unitati (milimetri de mercur), iar cea diastolica este de 80 de unitati. Presiunea sângelui unei persoane poate creste pentru perioade scurte în momente de stres sau la simtirea unor emotii puternice. Prelungirea acestor perioade sau repetarea lor constanta (hipertensiunea), poate creste expunerea unei persoane la atacuri de cord, infarcturi, afectiuni ale inimii si ale rinichilor sau alte probleme.


GENERAREA BATAILOR INIMII

Spre deosebire de majoritatea muschilor, a caror contractie este provocata de impulsuri nervoase, muschiul cardiac se poate contracta independent. Anumite celule ale acestuia au abilitatea de a se contracta spontan si de a genera semnale electrice care se raspândesc în restul inimii si îi provoaca contractia. O bataie începe într-un grup mic de celule musculare specializate aflate în partea dreapta superioara a atriului drept. Aceasta zona este cunoscuta ca nodulul sinoatrial. Celulele din nodulul sinoatrial genereaza semnale electrice mai frecvente decât celulele din alte parti ale inimii, astfel încât semnalele generate aici sincronizeaza impulsurile din întreaga inima.

Impulsurile se raspândesc rapid pe suprafata atriului, astfel încât toate celulele sale musculare se contracta la unison. Impulsurile electrice nu pot trece prin partitionarea dintre atrii si ventricule, care este alcatuita în principal din tesut conjunctiv fibros. Impulsurile venite de la nodulul sinoatrial sunt conduse prin acest tesut de o punte mica de muschi numita sistemul de conducere atrioventricular. Prima parte a acestui sistem este un grup de celule aflat la marginea inferioara a atriului drept - nodulul atrioventricular. Celulele din nodulul atrioventricular conduc impulsurile relativ încet, introducând o întârziere de circa doua zecimi de secunda pâna la ajungerea impulsului la ventricule. Aceasta întârziere permite sângelui din atrii sa se goleasca în ventricule, înainte ca acestea sa înceapa sa se contracte.

Dupa ce a trecut de nodulul atrioventricular un impuls parcurge un grup de fibre musculare numite fasciculul Hiss, care se întinde pe peretele de tesut conjunctiv care separa atriile de ventricule, intra în septul interventricular si, dupa un scurt traiect, se împarte în doua ramuri (dreapta si stânga) si se distribuie subendocardic celor doua ventricule. Impulsul se raspândeste în tot ventriculul cu ajutorul unei retele de fibre de conducere rapida numite fibrele Purkinje. Aceste fibre sunt necesare din cauza grosimii si robustetii peretilor ventriculari. Daca impulsul s-ar raspândi direct de la o celula la alta, diferite parti ale ventriculelor nu s-ar contracta laolalta si inima nu ar pompa sângele într-un mod eficient. Desi acest circuit complicat are multi pasi, un impuls electric se raspândeste de la nodulul sinoatrial prin inima în mai putin de o secunda.


CONTROLUL FRECVENTEI CARDIACE

La un adult, frecventa cardiaca la repaus este de circa 70 de batai pe minut. Totusi, inima poate sa bata si de trei ori mai repede - peste 200 de batai pe minut - când persoana depune un efort fizic marit. Persoanele tinere au o frecventa cardiaca mai rapida decât a adultilor: de circa 120 de batai pe minut la sugari si 90 la copiii de 10 ani. Spre deosebire, multi atleti au adesea frecventa cardiaca mai scazuta deoarece antrenamentul fizic face inima mai puternica si permite acesteia sa pompeze aceeasi cantitate de sânge cu mai putine contractii. La repaus frecventa cardiaca a unui atlet poate sa scada pâna la 40-60 de batai pe minut.

Desi nodulul sinoatrial genereaza bataia inimii, nervii si unele substante chimice din sânge pot influenta frecventa cardiaca. Impulsurile nervoase pot accelera sau încetini inima aproape instantaneu. Nervii care regleaza frecventa cardiaca fac parte din sistemul nervos vegetativ care controleaza activitatile corpului care nu se afla sub control constient. Sistemul nervos vegetativ este alcatuit din doua tipuri de nervi: simpatici si parasimpatici. Aceste fibre transmit impulsuri nodulului sinoatrial si altor parti ale inimii. Sistemul nervos simpatic mareste frecventa cardiaca. El este activat în perioade de stres si are rol în asa numitul raspuns de "fuga sau lupta". Emotiile puternice pot de asemenea sa activeze sistemul nervos simpatic si sa duca la marirea frecventei cardiace. Spre deosebire, sistemul nervos parasimpatic încetineste frecventa cardiaca. Inima primeste impulsuri de la ambele sisteme. De fapt, în absenta impulsurilor nervoase nodulul sinoatrial s-ar declansa de aproximativ 100 de ori pe minut - sistemul parasimpatic încetineste inima la aproape 70 de batai pe minut.

Substante chimice cunoscute ca hormoni, purtate de sânge, influenteaza de asemenea frecventa cardiaca. Hormonii îsi fac efectul în general mai încet decât impulsurile nervoase. Epinefrina (cunoscuta si ca adrenalina) este un hormon care este eliminat în perioade de stres si mareste frecventa cardiaca la fel de mult ca si sistemul nervos simpatic. Hormonul tiroid, care regleaza metabolismul general al corpului, are si el acelasi efect. Frecventa mai poate fi afectata si de substantele chimice care se gasesc în sânge - calciu, potasiu si sodiu.


DEBITUL CARDIAC

Debitul cardiac reprezinta cantitatea de sânge pompata de fiecare ventricul într-un minut. Debitul cardiac este egal cu frecventa cardiaca înmultita cu debitul sistolic (cantitatea de sânge expulzat de ventricule la fiecare sistola - 70-90 ml). Debitul sistolic depinde de mai multi factori: ritmul cu care sângele se întoarce prin vene la inima, cât de viguros se contracta inima si presiunea sângelui din artere. Debitul cardiac normal la un adult este de aproximativ 3 litri pe minut pe m2 de suprafata corporala, dar poate ajunge în timpul efortului muscular pâna la 18 litri.

O crestere fie a frecventei cardiace, fie a volumului sistolic va determina marirea debitului cardiac. În timpul efortului fizic sistemul nervos simpatic mareste fecventa cardiaca. În acelasi timp creste volumul sistolic, în primul rând datorita sângelui venos care se întoarce în inima mai repede si provoaca contractii mai puternice. Multi dintre factorii care maresc frecventa cardiaca duc si la cresterea volumului sistolic. De exemplu, impulsurile nervoase simpatice produc contractia mai viguroasa a inimii cât si marirea ritmului de functionare. Cresterea simultana a frecventei cardiace si a volumului sistolic permit o crestere corespunzatoare mai eficienta a debitului cardiac decât daca, sa zicem, s-ar mari numai frecventa cardiaca.


ÎNGRIJIREA INIMII

Majoritatea partilor corpului folosesc doar o treime din oxigenul adus de sânge; dar inima utilizeaza trei sferturi din oxigenul adus de arterele coronare. Acest fapt arata cât de intens lucreaza inima, pompând în fiecare secunda a vietii noastre. De asemenea ne arata ca în ceea ce priveste inima nu exista nici o marja de siguranta.

De aceea e necesar sa avem grija de aceasta pompa atât de valoroasa. Sanatatea inimii poate fi pastrata printr-o dieta rationala, prin exercitii fizice, prin renuntarea la fumat si la consumul moderat de alcool.
______________________________________

Sistemul circulator - Pompe de viata a organismului
Inima,
considerata ca un organ nobil de aproape toate culturile, nu este sediul sentimentelor. Rolul sau nu este insa mai putin important. Ea asigura circulatia sângelui in intregul corp. Este un organ muscular gol pe dinauntru, in forma de para, situat in partea mediana a cavitatii toracice, intre plamâni. Nu mai mare decât pumnul, greutatea sa medie este de 260g si lungimea variaza de la 12 la 14cm, la o latime de aproximativ 9cm. Vârful sau, denumit apex, se sprijina pe diafragm si este usor orientat spre stânga.


Pompa cardiaca este compusa dintr-o masa contractila, miocardul, acoperita si protejata spre exteriorul de epicard, strat foarte rezistent care o leaga de diafragm, de stern si de vasele mari, iar in interiorul de endocard-membrana fina, alba, care tapeteaza interiorul cavitatii cardiace. Miocardul este constituit cea mai mare parte a masei inimii. Este constituit mai ales din celule musculare cardiace care ii confera capacitatea de a se contracta. Aceste contractii ritmice sunt denumite batai cardiace.

In interiorul miocardului, fibre de tesut conjunctiv leaga intre ele celulele musculare si formeaza fascicule care se intrepatrund in spirala. Aceasta retea de fibre dense si elastice intareste peretele intern al miocardului. Miocardul are propriul sau sistem de irigare – arterele coronare – care ii aduc substante nutritive si oxigenul necesar functionarii. Aceste artere iau nastere la baza aortei si incercuiesc inima.

Muschiul cardiac contine doua cavitati superioare, atriile, si doua inferioare, ventriculele. In atrii patrunde sângele mai sarac in oxigen, dupa ce a circulat prin organism. Data fiind dimensiunea lor mica, acestea nu participa realmente la activitatea de pompa a inimii si nici la umplerea ventriculelor a 3 linguri de sânge. Atriile sunt separate de o membrana, septul interatrial, sl fiecare dintre ele se prelungeste, in partea sa superioara, printr-un corp plat si plisat., urechiusa, care ii mareste volumul. Venele pulmonare, ca si alte vene ale inimii, se deschid in urechiusa stânga.

Ventriculele sunt cavitati in forma de con, a caror baza este dirijata in sus. Ele sunt separate, de asemenea, de o membrana, septul interventricular, si constituie punctul de plecare a circulatiei sanguine. Acestea sunt pompele propriu-zise ale inimii. Ventriculul drept trimite sângele spre plamâni pentru a permite schimburile de gaze. El este pompa circulatiei pulmonare. Ventriculul stâng trimite sângele spre aorta, aceasta pornind circulatia sistemica.
Doua orificii dotate cu valvule se observa la intrarea fiecarui ventricul, patru valvule.
Datorita acestor patru valve, sângele circula in sens unic prin cele patru cavitati ale inimii. Valvele se deschid si se inchid ca niste clapete, straturile lor externe fiind sensibile la variatiile presiunii sanguine.


Sângele urmeaza intotdeauna acelasi traiect in inima, de la dreapta, spre stânga: sarac in oxigen, intra in urechiusa dreapta apoi in ventriculul drept, traverseaza trunchiul pulmonar pentru a ajunge la plamâni, unde se oxigeneaza. Sângele imbogatit cu oxigen se reintoarce apoi spre urechiusa stânga prin venele pulmonare. El trece prin ventriculul stâng, apoi este ejectat de aorta, care il distribuie in corp prin ramificatiile sale. Venele aduc atunci sângele sarac in oxigen spre urechiusa dreapta. Astfel se inchide sistemul...

Inima este deseori comparata cu o pompa. Acest muschi cu patru cavitati se contracta si se relaxeaza in permanenta, intr-un ritm regulat. Este compus in cea mai mare parte din miocard. Contractia muschiului este complet independenta de vointa noastra. Mecanismul contractiei se bazeaza pe emiterea si transmiterea de impulsuri electrice denumite potentiale de actiune. Aceste semnale sunt propagate dupa un mecanism denumit depolarizare. Din o suta de fibre ale miocardului, una singura poate declansa un potential de actiune. Sistemul de conducere a inimii este compus din noduri, aglomerari tisulare globuloase, ansambluri de fibre nervoase paralele.

Nodul sinusal se gaseste in peretele urechiusei stângi. Minuscul, el ofera cea mai rapida frecventa de impulsuri dintre toate elementele sistemului de conducere, cca 70+700 de ori pe minut. Unda potentiala creata de nodul sinusal ce traverseaza atriile este dirijata spre nodul atrio-ventricular. Este nevoie de aproximativ 0.22 secunde pentru ca influxul sa se propage in intreg sistem de conducere a inimii. Contractia ventriculara are loc imediat dupa sosirea influxului, de la apexul cardiac spre partea superioara a ventriculelor. Valvele aortei si ale trunchiului pulmonar se deschid atunci si sângele este ejectat in vase.

In timpul unei batai a inimii se produc multiple evenimente. Reunite sub denumirea de revolutie cardiaca. Aceasta cuprinde doua faze. In timpul primei faze, diastola, peretele atriilor si ventriculelor se relaxeaza, iar sângele umple cavitatile. Cea de a doua faza, sau sistola, cuprinde contractia peretelui si golirea sa de continut. In cursul diastolei, presiunea e mica, sângele umple atriile relaxate, trecând apoi in ventricule prin orificii cu valvele deschise. Valvele aortei si trunchiul pulmonar sunt inchise.

I n timpul sistolei, presiunea creste lent. Atriile se contracta si tot sângele este ejectat in ventricule. Muschii peretilor ventriculari se contracta, comprimând sângele prezent in cavitatile lor si crescând in acelasi timp presiunea ventriculara.

Valvele atrio-ventriculari se inchid brusc pentru a impiedica orice reflux al sângelui. Apoi valvele aortei si ale trunchiului pulmonar se deschid, permitând ejectia sângelui spre aorta si spre trunchiul pulmonar. Dupa aceasta expulzate, ventriculele se destind si presiunea ventriculara scade sensibil. Sângele ramas in aorta si trunchi reflueaza atunci spre ventricule, care isi inchid automat valvele. Dupa inchiderea valvelor,
incepe un nou ciclu, o noua diastola.

Circulatia sângelui este un mecanism complet in a carui reglare intervin diverse sisteme ale organismului: sistemul nervos, hormonal si sistemul umoral. Trei parametri caracterizeaza aparatul circulator: debitul sanguin, presiunea sanguina al rezistenta periferica.

Debitul sanguin este definit de volumul de sânge care se scurge in sistemul vascular intr-o perioada precisa de timp. El este constant atunci când corpul este in repaus, dar poate varia in orice moment, dupa starea sau nevoile organismului.

Presiunea sanguina desemneaza, in ceea ce o priveste, forta pe care sângele o exercita asupra peretilor vaselor, cum ar fi arterele sau venele. Sângele circula datorita diferentelor de presiune care il propulseaza in sistemul vascular. Acest lichid se scurge astfel cu fluiditatea dintr-o regiune de inalta presiune, cum este aorta, spre o regiune de joasa presiune, cum sunt marile vene.
Propulsarea sângelui este controlata de aparatul cardio-vascular si de sistemele nervos si hormonal. De natura extrinseca, acest al doilea control al volumului sanguin se realizeaza prin intermediul unei duble inervatii a inimii implicând fibre simpatice si parasimpatice; primele au un efect accelerator asupra frecventei si asupra volumului de sânge ejectat, celelalte modereaza frecventa cardiaca.
Ambele actioneaza eliberând substante chimice care exercita sau inhiba celulele cardiace.

Atunci când organismul sufera un stres, sistemul nervos simpatic emite noradrenalina care determina inima sa bata mai repede. Când corpul este in repaus, sistemul parasimpatic incetineste ritmul cardiac eliberând aceticolina.

Circulatia sângelui este frânata de frecarea lichidului de peretii vaselor. Este ceea ce se numeste rezistenta periferica. Vâscozitatea sângelui, diametrul sau lungimea vaselor pot face ca aceasta rezistenta sa varieze. O vâscozitea crescuta, ca si ingustimea unui vas pot incetini sensibil scurgerea sângelui. O usoara crestere a diametrului sau este suficienta pentru a reduce rezistenta si presiunea arteriala.


Atunci când ventriculul stâng se contracta, sângele este expulzat spre sorta cu o forta care ii permite sa curga cu foarte mare viteza, destinzând peretii aortei. In mod obisnuit, sunt masurate doua feluri de presiune arteriala. Presiunea sistolica sau maximala, care se masoara in timpul unei contractii cardiace si se situeaza in medie intre 10 si 14 cm de mercur. Aceasta presiune scade apoi foarte rapid si atinge minima in timpul fazei de repaus a inimii.
Presiunea minima, diastolica, variaza intre 6 si 9 cm de mercur. Aceasta sunt cifre pe care vi le comunica medicul, dumneavoastra atunci când ca ia tensiunea: 14 cu 8 sau
10 cu 6. Circulatia sângelui variaza dupa tesuturile pe care le deserveste, fiecare organ având propriile sale nevoi sanguine. Acest fenomen denumit rezistenta periferica variaza in functie de vâscozitatea sângelui, diametrul sau lungimea vaselor. Astfel, muschii scheletici necesita un debit sanguin adaptat la activitatile lor de moment. Pielea, care indeplineste mai multe functii, printre care reglarea temperaturii corporale, necesita un debit sanguin de aproape 2,5 litri pe minut. Creierul, are nevoie de un debit sanguin mai stabil, de ordinul a 0.75 litri pe minut. Debitul sanguin raspunde astfel exigentilor fiecarui organ si ale miliardelor de celule care compun organismul.
_______________________________________

1. FICATUL - UZINA TRUPULUI

Putin mai mare decât o carte obisnuită, ficatul nostru minunat stie totusi să realizeze simultan mai multe operatii si reactii chimice decât ar fi capabile cele mai moderne si mai mari laboratoare, calculatoare sau uzine chimice. Actiunile biologice ale ficatului, ca si participarea sa la manifestările noastre vitale sunt ceva mai importante chiar decât cele ale inimii. În numai o zecime de secundă, el este capabil să efectueze fără greseală câteva sute de transformări chimice simultan. De el depind în mod direct digestia noastră, calitatea sângelui, bogătia memoriei si forta musculară. Ficatul are deci un rol foarte important în viata intimă- si total necunoacută de fiinta umană obisnuită - a corpului nostru fizic care este un microcosmos în miniatură. De actiunile sale complexe depind fără îndoială atât sănătatea cât si viata noastră.

Cele 9 proprietăţi ale ficatului:

1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 si 1l de bilă. Acest lichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rând să digerăm grăsimile ; pe de altă parte, el ne dezinfectează intestinele si ne protejează împotriva diareei si constipatiei.
Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest lichid miracol. Consecinte: digestia materiilor grase devine mai dificilă, insuficient evacuate, substantele nocive stagnează în intestine, expunând organismul la pericolele rezultând din diaree si constipatie.

2. Ficatul transformă si „umanizează” toate substantele care intră în corp (el este acela care le face perfect compatibile cu structura noastră, modificându-le prin trasmutatie si sublimare frecventa de vibratie pentru ca aceasta să fie la unison cu aceea a aurei noastre, numai astfel aceste substante devenind parte integrantă din corpul nostru si, într-o anumită măsură , din noi însine), pentru ca ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa.
Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul organism substante străine netransformate (prin transmutatie si sublimare) sau insuficient asimilate, care ne vor îmbâcsi în cel mai scurt timp cu toxine.

3. Ficatul primeste totalitatea materiilor digerate si le controlează riguros el elimină excedentele si reziduurile alimentare, tot el interceptează, neutralizează si expulzează către intestin toate substantele toxice, distruge bacteriile, asteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prin actiunea fermentilor si enzimelor, pentru a le permite numai atunci să treacă în sânge.
Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea si imunitatea corpului. El lasă să treacă în sânge substante neverificate, încărcate încă de toxine si bacterii nocive. Ca urmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii si chiar otrăvirea corpului.

4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvurile datorate activitătii celulare cât si pe cele provenind din exterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc.
Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de a face eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el va elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe de altă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruse în contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente sau cu unele substante chimice. Dacă această distrugere este cotidiană, ficatul nostru se va micsora si se va rigidiza gradat, riscând să fie atins de ciroză.

5. Ficatul normalizează circulatia sanguină în acelasi mod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu. Asemenea unui burete, el reduce congestiile sanguine care ar putea stânjeni functionarea inimii, putând absorbi până la 1,5l de sânge pentru a restabili o ciculatie normală. Atunci când congestia a fost eliminată, el restituie din nou acest sânge organismului.
Unui ficat slab sau obosit îi lipseste supletea necesară „înghitirii” temporare a unei asemenea cantităti de sânge. Din această cauză, atunci organismul pierde un pretios normalizator al circulatiei lui sanguine.

6. Ficatul dozează totodată armonios cantitatea de hormoni din sânge, metabolizează grăsimile si proteinile, stochează vitaminele si zahărul în asa fel încât acestea să fie oricând gata să fie folosite. Printre altele, el fixează materialele de constructie necesare reclădirii si consolidării acelor părti ale corpului care au fost victimile unor leziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela care elimină excesul de colesterol.
Un ficat slab sau obosit ne va lăsa corpul să îmbătrânească repede fără a-i aduce hormonii care îi sunt indispensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile si proteinile de care avem nevoie. Vitaminile si zahărul nu mai ajung să fie stocate, părtile afectate sau uzate ale corpului nostru nici nu se mai consolidează si nici nu se mai reconstruiesc; iar colesterolul ne invadează vasele sanguine.

7. Ficatul ne asigură permanenta sau constanta temperaturii interne.
Un ficat slab sau obosit nu-si mai poate îndeplini functia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de căldură.

8. Ficatul produce un anumit număr de substante esentiale pentru sânge printre care amintim: protrombina si fibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparina care îl face fluid si globulina, substantă care îl protejează sau îl imunizează fată de diverse infectii.
Un ficat slab sau obosit se privează de substantele necesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de hemoragie si lasă ca sângele să se îngroase (să devină dens, vâscos), în dauna vaselor sanguine si a inimii. El ne abandonează astfel, fără apărare, în fata bolilor.

9. Ficatul este de asemenea direct răspunzător de echilibrul sanguin, el normalizează procentul de fier continut de globulele rosii.
Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru alinarea suferintelor celulelor noastre, care vor fi înfometate din cauza unui sânge dezechilibrat si anemiat.
O întreagă carte n-ar fi de ajuns ca să descrie cu precizie toate operatiile, transmutările, transformările, reconstituirile, fixările si sintezele elaborate de ficat, care este un organ nepereche.  A-i pătrunde complet misterele tuturor actiunilor sale ar echivala cu întelegerea miracolului vietii.
Dimpotrivă, enumerarea maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o dereglare a ficatului poate fi de natură să ne facă mult mai responsabili fată de acest agent esential al vietii corpului nostru.
Printre acestea se numără:
-digestie dificilă; -constipatie si diaree; -apendicită; -diabet;
-obezitate sau slăbirea exagerată a corpului, -anamie, -colibaciloză,
-inflamare, fermentatii putrede si spasme la nivel intestinal;
-demineralizare;-incapacitate de a suporta frigul;
-diverse tulburări auditive si vizuale;
-boli de piele si tulburări de pigmentare a pielii;
-arteroscleroză si reumatism; -hipertensiune arterială;
-sinuzită, guturai si bronsită cronică;
-astm, boala fânului si alte manifestări alergice;
-picioare umflate sau rosii; -dezechilibrul glandular;
-slăbiciune musculară; -platfus; -varice, hemoroizi;
-sterilitate si impotentă; -celulită, depresii; -tulburări menstruale;
-paralizie datorată sclerozei; -tuberculoză; -cancer.
Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un anumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru este în pericol si am intrat deja pe panta periculoasă. Gratie acestor semne, putem fi întotdeauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne (care pentru yoghin ar trebui să fie niste semnale de alarmă) sunt următoarele:
- limba mai mereu foarte încărcată si miros urât al respiratiei;
- ameteli dese sau chiar senzatii de sfârseală;
- balonări si gaze de fermentatie în exces;
- migrene si dureri de cap;
- insomnii, somn agitat;
- urină încărcată sau prea limpede;
- culoare galbenă a pielii si o privire obosită;
- nas rosu si pete de culoare închisă pe fată.

Pentru a evita ca aceste semne de rău augur să se instaleze în organism si pentru a nu ne lăsa coplesiti de aceste infectii, trebuie să actionăm din timp, mai înainte ca ficatul, organ vital pentru noi să se degradeze. Stiind toate acestea, noi trebuie, cu alte cuvinte, să-i cunoastem „prietenii” si „dusmanii”, în special printre alimentele pe care noi le consumăm zilnic. Astfel, într-o alegere constientă si pe deplin responsabilă, ca yoghini care deja considerăm că avem o mai mare vointă,
 ar trebui să spunem cu hotărâre:

NU: zahărului alb rafinat, produs chimic „pur”, care ne agresează ficatul si pancreasul prin simpla sa concentratie. Necontinând nici unul dintre fermentii necesari bunei sale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere această carentă cu pretul unui efort suplimentar care îl face să furnizeze el însusi substantele deficitare. Acest zahăr alb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masa noastră, în locul lui putând fi utilizat (doar la mare nevoie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahărul rosu de trestie.
DA: mierii naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) si fructele uscate dulci, care vor putea înlocui foarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările hepatice si favorizează functionarea armonioasă a ficatului (în special lămâile, care îl drenează si îl stimulează în mod deosebit);
NU: sării recristalizate si rafinate, care este un alt produs chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca si în cazul zahărului si făinii albe, rafinarea artificială îl privează de orice element viu. Din nefericire, acest tip de sare este folosit în exces în alimentatia noastră.
DA: sării marine nerafinate, purtătoare de viată si vehiculatoare a unor subtile fluide benefice;
NU: uleiurilor rafinate, margarinei si grăsimilor animale, nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cum se stie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee care distrug complet enzimele si vitaminele, lăsând probabil diverse urme de catalizatori si conpusi chimici utilizati deja, foarte periculosi pentru ficat. În ceea ce priveste grăsimile animale, ele sunt acelea care accelerează necroza celulelor hepatice.
DA: uleiurilor obtinute prin presare la rece, fără solventi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului; îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraordinar pentru ficat si care, fiind emulsionat cu lămâie, expulzează în timp record calculii biliari.
NU: conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori, adăugându-li-se si anumite substante chimice de sinteză (conservanti). În urma acestui tratament, ele nu mai au nici o valoare alimentară biologică si ne iau totodată posibilitatea de a utiliza vitaminele continute în alimentele crude.
DA: legumelor si plantelor crude sau fierte numai atât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, telina, păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secretiile bilei, vindecă hepatita si restabilesc pe cale naturală functiile hepatice.
NU: pâinii albe, pastelor făinoase si produselor de patiserie. Diversele lor forme si preparări, adeseori foarte apetisante, ascund în realitate absenta substantelor vii si a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral si a tărâtei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste produse sunt bogate în coloranti, arome chimice si diverse alcooluri. Prezenta atâtor elemente nefaste, combinată cu carenta în vitamine, enzime si săruri minerale obosesc rapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia si neutralitatea lor.
DA: pastelor alimentare si pâinii integrale, care ar trebui să constituie baza alimentatiei noastre. Într-adevăr, toate vitaminele si aminoacizii pe care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod natural celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor.
NU: cărnurilor si mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline de proteine de proastă calitate, „de mâna a doua”, cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele din care provin. Aceste proteine sunt însotite de toxine si deseuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive. În special mezelurile (dar si carnea, aproape la fel de mult) contin diverse substante chimice care ne obosesc si ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca si bazele azotate, carnea acidifică sângele si că un organism acidifiat devine un teren propice dezvoltării unor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul.
DA: cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor uscate, brânzeturilor naturale si ouălelor, care în viitor vor înlocui cu succes cărnurile si mezelurile, proteinele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să se refacă fără să-l polueze cu toxine.
NU: alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate (numai atunci când le putem înlocui cu remedii naturiste, total nenocive), tutunului si alcoolului. În contact cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai fragile si peirzând si o parte din capacitatea lor circulatorie. Insuficient energizat, oxigenat si hrănit, ficatul suferă si se sclerozează. El nu mai are suficientă fortă vitală pentru a reface celulele deteriorate, pentru a elimina colesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine si a filtra substantele nocive. Încetul cu încetul, se instalează astfel o intoxicatie generală.
DA: alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elementele de constructie continute în alimentatia biologică, ficatul se va reconstitui si va functiona din nou la parametrii săi normali.
NU: surmenajului si sedentarismului, suprasolicitării fizice si intelectuale, angoasei si fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa miscării sau exercitiului fizic (cum ar fi gimnastica sau posturile (asana-ele) Yoga) este partial răspunzătoare de aparitia constipatiei, ca si de insuficientele respiratorii. În aceste conditii, ficatul nu mai ajunge să elimine din organism o cantitate suficient de mare de deseuri. Acumularea lor ne poate afecta măduva spinării, durificănd-o, aceasta conducând la paralizie.
DA: relaxării profunde si exercitiilor fizice în aer liber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte), sau practicii Yoga, care ne vor salva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de timpul necesar eliminării substantelor nefaste, organismul se dezintoxică mult mai usor. Aceste tehnici corporale ne aprofundează si capacitatea respiratorie, prin intermediul căreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plămâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului si ficatului.

Unele dintre aceste reguli sau principii de bază ne pot părea prea severe si limitative. Trebuie însă să realizăm că ele constituie baza unei cunoasteri care ne este vitală. Este o prostie crasă să neglijăm aceste reguli pline de bun simt sub pretextul că suntem interesati în primul rând de spirit si mai putin de trup (asa cum, din neîntelegere si lipsă de maturitate au tendinta să facă si unii yoghini începători), pentru că un trup bolnav se va aseza implacabil de-a curmezisul spiritualizării noastre fortate. Să nu uităm acel întelept dicton latin „MENS SANA IN CORPORE SANO” (Minte sănătoasă în corp sănătos”); bolile ne handicapează, frânându-ne dezvoltarea sau ascensiunea spirituală si concentrându-ne uneori foarte eficient realizarea aspiratiilor si idealurilor noastre înalte. De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru în fiintă. Cunoasterea mecanismelor prin care sănătatea noastră se poate deregla ne permite să învătăm si să folosim nenumărate metode pentru a o restabili. La fel cum un bun mestesugar lucrează cu instrumente foarte bune, si noi trebuie să ne ameliorăm starea principalului nostru instrument: corpul. Redobândindu-ne sau păstrându-ne nealterată starea de sănătate, eliberăm fortele binefăcătoare care erau ascunse în noi însine, putând de acum înainte să folosim inteligent aceste forte pentru realizarea ideilor noastre creatoare.

Instrumentul este deci corpul, iar o piesă esentială a acestuia este ficatul, care îndeplineste atât functia de”gară de triaj” cât si cele de centru distribuitor, uzină chimică si centru anti-otrăvuri în organismul nostru.Trebuie deci să-l protejăm cu deosebită grijă si să retinem foarte bine următoarele 10 precepte de aur care, dacă vor fi cu adevărat respectate, ne vor mentine mereu ficatul într-o conditie excelentă:
 1) Ne vom obosi totdeauna ficatul aducându-i o alimentatie plină de deseuri si toxine;
 2) Ne vom otrăvi ficatul lipsindu-l de alimentele bogate în celuloză, care accelerează evacuarea deseurilor;
 3) Ne vom deteriora sau agresa totdeauna ficatul cu alcool sau cu tutun;
 4) Ne vom slăbi puterea de apărare a ficatului consumând numai alimente acide si azotate;
 5) Ne vom distruge ficatul cu alimente denaturate sau printr-un abuz de medicamente chimice.
 6) Ne vom surmena niciodată ficatul printr-un exces de hrană;
 7) Vom cere totdeauna ficatului eforturi suplimentare administrându-i alimente greu digerabile;
  8) Ne vom usca ficatul pritr-o circulatie sanguină deficitară care nu-i aduce sânge proaspăt;
  9) Ne vom sufoca totdeauna ficatul privându-l de oxigen;
10) Ne vom congestiona totdeauna ficatul refuzăndu-i o dietă hidrică care i-ar permite să respire si să se odihnească.

________________________
2. Care sunt analizele pentru ficat?
Cine are risc mai mare de a face o boala hepatica

ATENTIE: De obicei, imbolnavirea initiala a ficatului poate da putine simptome, sau nici un simptom.
Deseori, o boala de ficat este descoperita cu ocazia unor analize care se fac pentru alta afectiune. Aceasta evolutie “muta” a bolilor de ficat, face ca efectuarea periodica a unor teste care sa exploreze starea ficatului, sa fie extrem de importanta, mai ales la persoanele cu risc de a face o boala hepatica.
Cine are risc mai mare de a face o boala hepatica?
- Consumatorii de alcool
- Consumatorii de medicamente (inclusiv anticonceptionale, care deseori NU sunt considerate medicamente de catre utlizatoare)
- Bolnavii care au avut hepatita sau icter de alta cauza
- Pacientii cu diabet zaharat
- Pacientii obezi
- Pacientii cu colesterol crescut
- Cei care lucreaza in mediu toxic sau cu risc de lua virusuri hepatitice
Testele care exploreaza functia ficatului sunt urmatoarele:
Bilirubina:
- este produsul de degradare al hemoglobinei
- este excretata prin bila, dandu-i culoarea galbena
- Creste in:
- hepatita acuta
-hepatita cronica
- ficat alcoolic
- ciroza hepatica colestatica
- icter mecanic prin litiaza sau cancer de cap, de pancreas/ cai biliare
- anemii hemolitice
Amoniul:
- este produsul de degradare a proteinelor
- este transformat in uree de catre ficat si eliminat prin rinichi in urina
- creste in ciroza hepatica decompensata
Albuminele:
- sunt proteine fabricate de ficat
- scad in bolile de ficat severe - ciroza- dar si in boli de rinichi cu pierdere de proteine
- scaderea lor contribuie la aparitia ascitei si edemelor
ALT (GPT):
- este o enzima hepatica
- are rol in metabolismul proteinelor
- se mai gaseste si in muschi
- creste in cazul distrugerii de celule hepatice ( hepatita acuta, hepatita cronica, ciroza, cancer, ficat alcoolic
AST ( GOT):
- enzima care se gaseste in ficat dar destul de mult si in muschi
- are rol in metabolismul unor aminoacizi
- creste la fel ca ALT
GGT:
- enzima hepatica
- creste in special in hepatita, ciroza, cancere si ficatul alcoolic
Fosfataza alcalina:
- enzima din ficat, intestin, oase, rinichi, placenta (la gravide)
- se elimina prin bila
- creste in icterul mecanic
Protrombina - se produce in ficat, scade in bolile de ficat severe: ciroza, hepatita acuta severa
Autor: Dr Alecse Valerian Ditoiu
Sursa http://www.hepatite.ro/
_________________________

3. SPLINA - BUCATARIA CORPULUI NOSTRU
Robertino Bezman
Înca de mici învatam sa ne adaptam mediului în care ne nastem. Pe masura ce acest lucru se întâmpla, ne dezvoltam si puterea Splinei. La început, depindem de laptele matern si de grija parintilor. Pe masura ce crestem, ne dezvoltam abilitatea de a digera hrana mai complexa si de a ne purta singuri de grija. Abia dupa vârsta de 7 ani putem considera ca Splina noastra a ajuns la maturitate, ceea ce înseamna ca primii ani de viata sunt foarte importanti în dezvoltarea sanatoasa a Splinei. Dezvoltarea Splinei poate fi vazuta ca trecerea de la "dependenta" la "independenta", de la "a ni se purta de grija" la "a ne purta de grija noua însine".
Functiile Splinei sunt cea de adaptare, cea de hranire si cea de sprijin. Dupa cum vom vedea, aceste functii sunt exprimate deopotriva la nivel fiziologic, anatomic, mental, emotional si spiritual.
La nivel fiziologic,  Splina se exprima prin intermediul sistemului digestiv. Digestia este procesul de transformare a hranei în substante care pot fi folosite în interiorul corpului si de trimitere a acestora acolo unde e nevoie de ele. Cu cât Splina noastra e mai puternica, cu atât putem extrage mai eficient din alimente substantele necesare pentru nevoile corpului nostru. Atunci când mâncam, întrebarea pe care trebuie sa ne-o adresam nu este daca un anume aliment este bun pentru noi, ci daca Splina noastra e îndeajuns de puternica pentru a extrage principiile nutritive din acel aliment. Primul pas spre o alimentatie corecta nu implica neaparat schimbarea dietei, ci mai degraba întarirea Splinei. Vom vedea cum ceva mai târziu în acest articol.
La nivel mental,  Splina guverneaza capacitatea de studiu si de concentrare, de procesare a informatiei. Desi la prima vedere nu pare, gândirea si procesul digestiv sunt asemanatoare. Când cititi acest articol, de exemplu, trebuie sa transformati cuvintele (hrana) în ceva ce puteti întelege cu mintea (substantele nutritive), iar apoi sa depozitati aceste cunostinte ca sa le folositi mai târziu. Functia Splinei este asadar de a transforma atât hrana, cât si informatia în ceva ce poate fi utilizat. Exista si alte modalitati prin care putem sublinia legatura dintre alimentatie si gândire. Când mâncam prea mult, gândim mai greu; când învatam prea mult, avem pofta de alimente dulci; când ne facem prea multe griji ne putem bloca usor sistemul digestiv. Puterea de concentrare si digestia sunt în strânsa legatura si se pot influenta reciproc.
La nivel emotional, Splina se exprima prin capacitatea noastra de a primi si de a oferi "hrana" emotionala. Când nevoile ne sunt satisfacute, ne simtim în siguranta. Adesea confundam nevoile emotionale cu cele nutritive, consumând alimente când de fapt avem nevoie de alinare sau folosind mâncarea pentru a suprima sentimente precum frustrarea sau dorinta. Iata asadar cum capacitatea noastra de a gasi si de a primi hrana emotionala este în strânsa legatura cu sistemul digestiv. Dupa ce ne îndepartam de sânul mamei, iar mai apoi de caminul parintesc, ne dezvoltam o mama si un camin interioare pe care le purtam în noi ca pe o sursa constanta de hrana si sprijin. Aceasta mama interioara si acest camin interior sunt o buna descriere a rolului pe care îl joaca Splina.
Din punct de vedere anatomic, Splina se exprima prin intermediul tesutului conjunctiv. Acesta e dispus într-o retea care tine totul la locul sau în corpul nostru. Tesutul conjunctiv exprima functia Splinei de sprijin si retinere în interior. Când acest tesut este relaxat, toate miscarile corpului sunt usoare, iar organele functioneaza corespunzator. Ne simtim bine în pielea noastra si în corpul nostru. Acest lucru este expresia unei energii puternice a Splinei.
Cu cât Splina noastra este mai puternica, cu atât putem absorbi si folosi mai eficient substantele din alimentele consumate. Sa vedem, deci, cum putem sa ne întarim Splina si sa o mentinem în aceasta stare.
Din punct de vedere fizic, Splinei îi "place" sa atinga si sa fie atinsa, sa se întinda. Miscarile de stretching (de întindere a muschilor) ajuta la eliminarea contracturilor din tesuturile moi, relaxând astfel organele si membrele corpului. Orice fel de exercitii ajuta Splina, cu conditia ca acestea sa fie urmate de stretching si relaxare (masajul, de exemplu). Splina "iubeste" atingerea fizica, iar o "îmbratisare pe zi" e un adevarat medicament pentru Splina. Antrenamentul fizic este bun si pentru minte. Atentie, însa! Folosirea excesiva a acesteia (de ex. în timpul perioadelor lungi de studiu, sarcini care implica ore întregi de nemiscare si prelucrare mentala de informatii sau chiar si problemele zilnice la care ne gândim excesiv) poate slabi Splina.

Splina apartine elementului Pamânt, acesta fiind cel care ne furnizeaza hrana si sprijinul ca o adevarata mama. Prin intermediul legaturii noastre cu Pamântul, Splina se exprima d.p.d.v. spiritual. Facute în mod constient, toate activitatile care creeaza o legatura cu pamântul - gradinaritul, lucrul cu lutul, petrecerea timpului cu picioarele goale pe sol, rostogolitul pe pamânt - ne pot ajuta sa ne "împamântam" mai bine în corpurile noastre si în mediul natural. Si în aceasta maniera putem ajuta la întarirea Splinei.
Sa vedem acum cum putem ajuta Splina sa functioneze optim din punctul de vedere al functiei digestive.
Daca mâncam cu placere, corpul nostru va accepta mult mai eficient hrana. Deseori, e mai important sa "vindecam" relatia noastra cu ceea ce mâncam decât sa schimbam ceea ce mâncam. De multe ori catalogam alimentele drept "bune" si "rele". Unele sunt "bune pentru noi", chiar daca nu ne plac. Altele sunt "rele pentru noi", iar noi le consumam cu un sentiment de vinovatie în suflet sau chiar le evitam. De fapt si de drept, atitudinea noastra fata de alimente va indica Splinei ce sa faca cu ele. Asadar, orice am mânca, o data ce am ales un aliment, "bun" sau "rau", e mai bine sa-l acceptam cu draga inima.

Chinezii considera ca e mai bine sa nu amestecam servitul mesei cu activitatile lucrative. Digestia functioneaza cel mai bine când suntem concentrati asupra a ceea ce mâncam si nu atunci când suntem distrasi sau deranjati. Deci nu cititi, nu priviti la televizor, nu va ocupati de afaceri sau de alte lucruri când mâncati. Pozitia corpului în timpul mesei trebuie sa fie relaxata. Daca tinem picioarele încrucisate, stam rasuciti sau cocosati, vom comprima organele digestive si vom împiedica trecerea hranei prin sistemul digestiv.

O vorba spune ca "stomacul nu are dinti". Mâncarea bine mestecata micsoreaza efortul pe care organele digestive trebuie sa îl depuna si creste eficienta extractiei substantelor nutritive. De asemenea, mestecatul încalzeste alimentele reci. Daca mâncam prea mult la o masa, va aparea o cantitate de hrana care îsi va astepta rândul pentru a fi digerata. Ca urmare, ne vom simti obositi, pentru ca energia noastra va fi folosita pentru a digera hrana în exces. Daca mâncatul prea mult devine o obisnuinta, Splina începe sa oboseasca si poate produce flegma sau caldura. Splinei nu-i place o cantitate prea mare de fluid la o singura masa, deoarece acesta slabeste digestia. O cantitate cât o ceasca de ceai de lichid e de ajuns de obicei. Lichidele e mai bine sa fie consumate între mese. Prea multe alimente crude sau reci si prea mult lichid vor duce la slabirea Splinei.

Procesul digestiv are nevoie de caldura. În medicina orientala, aceasta se numeste "foc digestiv". Când mâncam foarte târziu, noaptea, hrana e digerata mai greu, deoarece functiile corpului încetinesc în mod normal. Încercarea corpului de a arde hrana stagnanta genereaza caldura în exces, care poate distruge yin-ul Stomacului. E indicat sa se consume cât mai multe alimente din zona în care locuim si asta pentru ca energia din acestea se conserva mai bine. Din pacate qi-ul (energia vitala) din alimente este distrus de microunde, de prelucrarea excesiva, de conservantii chimici si de radiatii.
Asadar, iubiti orice aliment pe care îl consumati, nu mâncati foarte târziu, mestecati bine, mâncati relaxat, nu va ridicati satul de la masa si, mai ales, nu exersati imediat ce ati teminat de mâncat.
_____________________________________________________________

__________________________________________________________________
4. Sistemul respirator, functiile si componentele lui
Sistemul respirator - Componentele sistemului respirator sunt caile respiratorii (cavitatea nazala, faringele, laringele, traheea, bronhia) si plamanii. Fosele nazale, care alcatuiesc cavitatea nazala, se deschid la exterior prin nari, iar in faringe prin doua orificii. Interiorul foselor nazale este captusit cu o mucoasa ale carei secretii mentin locul mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizata, incalzeste aerul inspirat. Mucusul, cat si firele de par din fosele nazale opresc inaintarea prafului si a altor impuritati care se pot afla in aerul inspirat. Faringele este organul in care se incruciseaza calea respiratorie cu calea digestiva.
Laringele este alcatuit din mai multe cartilaje, dintre care cel situat anterior prezinta o proeminenta, numita “marul lui Adam". La intrarea in laringe se afla un capacel numit epiglota, care, la nevoie, astupa cavitatea laringelui numita glota. Laringele este si organul vorbirii, deoarece in interiorul sau se afla doua perechi de pliuri numite coarde vocale. Prin vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele. Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, mentinut deschis datorita inelelor cartilaginoase din care este alcatuit; spre esofag, tesutul cartilaginos este inlocuit cu tesut moale, ce usureaza trecerea alimentelor prin aceast. Peretele intern al traheii este captusit cu o mucoasa umeda, ale carei celule sunt ciliate. Cilii se misca de jos in sus, antrnand astfel impuritatile spre exterior.
 Bronhiile, in numar de doua, sunt ramificatii ale traheii care patrund in plamani. Inelele cartilaginoase ale acestora sunt complecte, iar mucoasa lor contine, de asemenea, celule ciliate. Bronhiile se ramifica in bronhii secundare: doua in plamanul stang, trei in plamanul drept. Plamanii sunt doua organe buretoase elastice, de culoare roz, asezate in cutia toracica, deasupra diafragmei. Plamanul drept este alcatuit din trei lobi, iar plamanul stang are doar doi lobi, intre cei doi plamani aflandu-se inima. În fiecare lob patrunde cate o bronhie secundara, care se ramifica in tuburi din ce in ce mai mici, numite bronhiole. Acestea, cand ajung sa aiba 1mm in diametru, nu mai au inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termina cu saci pulmonari, alcatuiti din mici umflaturi cu peretii foarte subtiri, numite alveole pulmonare. Alveola pulmonara este unitatea structurala si functionala a plamanului. Între sacii pulmonari se afla un tesut conjunctiv elastic. Plamanii nu au muschi. Suprafata lor este acoperita de doua foite, numite pleure. Una este lipita de plaman, cealalta de peretele intern al cavitatii toracice. Între ele se afla o cavitate foarte subtire, in care se gaseste o pelicula de lichid. Plamanii sunt foarte bine vascularizati de arterele si venele pulmonare. Arterele pulmonare patrund in plamani printr - un loc numit hil, se ramifica si insotesc bronhiile pana la sacii pulmonari, unde se ramifica in arteriole care se continua cu capilarele. Acestea se deschid in venule care inconjoara sacii, insotesc apoi bronhiolele, bronhiile, se unesc in venele pulmonare (cate doua de fiecare plaman) si ies din plaman tot prin hil. Ele se deschid in final, in atriul stang. Un plaman este, deci, alcatuit dintr-un mare numar de saci pulmonari. Suprafata acestora este foarte mare datorita alveolelor, a caror suprafata totala atinge 200 m patrati. Astfel, sangele si aerul se gasesc in contactpe o mare suprafata. Ele sunt separate doar de peretii foarte subtiri ai alveolelor si ai capilarelor.
Fiziologia sistemului respirator. Functionarea sistemului respirator, prin care se asigura respiratia, cuprinde, in principal, respiratia pulmonara si respiratia celulara. Respiratia pulmonara Aceasta etapa a respiratiei cuprinde doua faze: patrunderea aerului in plamani (inspiratia); eliminarea aerului din plamani (expiratia), care dureaza mai mult decat inspiratia. Un om adult aflat in repaus executa 16 miscari respiratorii pe minut (ritmul respirator). Acest ritm este mai mare la femeie; el creste in timpul activitatii musculare, al exercitiilor fizice etc. Respiratiile normale sunt acte reflexe involuntare. Plamanii, neavand muschi, urmeaza pasiv miscarile cutiei toracice. În timpul inspiratiei, volumul cutiei toracice creste datorita contractiei muschilor respiratori: diafragma se contracta si coboara, muschii intercostali trag coastele si le ridica. Miscarea coastelor impinge sternul inainte, iar plamanii se umplu cu aer. În momentul expiratiei, muschii se relaxeaza, iar plamanii isi micsoreaza volumul o data cu cel al cutiei toracice, eliminand aerul. Inspiratia este, deci, faza activa a respiratiei, iar expiratia este faza pasiva. Intrarile si iesirile de aer din sistemul respirator prezinta ventilatia pulmonara, care depinde de frecventa si profunzimea miscarilor respiratorii. Acestea pot creste prin antrenament, gimnastica etc. Aerul este un amestec de gaze in urmatoarea proportie: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid de carbon si alte alte gaze in cantitati foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului expirat.
SURSA 02
Caile aeriene sunt:
1. Fosele nazale - conducte care comunica cu faringele prin 2 orificii denumite coarne sicu exteriorul prin alte 2 orificii-nari.Sunt captusite la interior cu 2 mucoase:
- mucoasa olfactiva-in portiunea superioara
- respiratorie - in portiunea inferioara - este bine vascularizata - prezinta glande care secreta mucus si prezinta numerosi cili. Aceasta structura ajuta la incalzirea si purificarea aerului inspirit.
2. Faringele - are forma unei palnii cu peretii musculo-membranosi si este situat in continuarea cavitatii bucale.
3. Laringele - are un dublu rol -in respiratie si in vorbire. Este format din numeroase cartilaje iar la interior este captusit cu mucosa ce prezinta 2 perechi de cute denumite coarde vocale. Intre cele 2 perechi de coarde exista un orificiu denumit glota care in timpul deglutitiei se acopera cu un capacel denumit epiglota.
4. Traheea este un tub lung de 18-20 cm format din inele cartilaginoase in forma de potcoava cu partea moale orientate spre esofag. Acest lucru face posibila inaintarea bolului alimentar spre esofag. La interior traheea este captusita cu o mucoasa in grosimea careia se gasesc glande care produc mucus, si prezinta de asemenea numerosi cili. Inainte de a intra in plamani, traheea se ramifica in 2 bronhii care au aceeasi structura cu a plamanilor.
Plamanii sunt organe pereche asezate in cavitatea toracica,; la exterior sunt acoperiti cu o membrane dubla denumita pleura. Una din foitele pleurare adera la suprafata plamanului iar una adera la suprafata interna a coastelor.
Intre cele 2 pleure se gaseste o cantitate mare de lichid, denumit lichid pleural. Cei 2 plamani sunt inegali ca marime in sensul ca plamanul drept este mai mare si este strabatut de 2 santuri care-l impart in 3 lobi. Plamanul stang este strabatut de un sant care il imparte in 2 lobi.
Fiecare lob este format din unitati mai mici denumiti lobuli. Lobulul reprezinta unitatea morfofunctionala a plamanului. Daca facem o sectiune prin plaman, vom observa ca bronhia, dupa ce patrunde in plamani, se ramifica in ., lipsite de inele cartilaginoase denumite bronchiole. Fiecare bronhiola se termina la un capat cu un fel de saculet denumit sac pulmonal sau acid pulmonar. Peretele acidului pulmonal, prezinta nite formatiuni in forma de semicupa denumite alveole pulmonare.
SURSA 03
• Rolul sistemului respirator este intretinerea vietii. Prin inspiratie ajunge in organism aer bogat in oxigen. Oxigenul ajunge la toate celulele corpului prin sistemul circulator. Fiecare celula are nevoie de o sursa continua de energie. Aceasta rezulta din arderea substantelor nutritive: proteine, grasimi, hidrocarburi. Arderea consta in reactia moleculelor acestor substante cu oxigenul inspirat. In urma arderii rezulta: energie, rezulta dioxid de carbon si apa. Dioxidul de carbon ajunge prin sange la plamani unde are loc schimbul cu moleculele de oxigen. Dioxidul de carbon este eliminat din organism prin expiratie. c3e22em
• inspiratia + expiratie = respiratie
• Din trahee se desprind bronhiile (tuburi de aer). Bronhiile se ramifica. Pe masura ce se ramifica ele devin tot mai subtiri ajungand la grosimea unui fir de par (bronhiole). Peretii bronhiilor si bronhiolelor contin benzi de muschi. La capetele bronhiolelor se afla saci alveolari (saci pentru aer). In acesti saci alveolari are loc schimbul de oxigen si dioxid de carbon. Bronhiile si bronhiolele produc mucus ce filtreaza praful, murdaria si germenii. Prin tuse acest mucus este eliminat (in cazul in care plamanii sunt sanatosi).
• In caz de bronsita bronhiile produc mult mai mult mucus decat este necesar => ingustarea cailor respiratorii si acumularea de mucus in exces. Prin tuse mucusul ajunge la suprafata sub forma de expectoratie (flegma).
• In caz de astm, muschii bronhiilor si bronhiolelor se contracta => cai respiratorii mai inguste => respiratia este ingreunata, ca un harait.
• In caz de pneumonie are loc o inflamatie dureroasa ale celor mai profunde parti ale plamanilor situate dupa bronhii si bronhiole.
• Cauzele bolilor aparatului respirator sunt foarte numeroase si, de cele mai multe ori, mai multe cauze la un loc determina imbolnavirea aparatului respirator. Una din cauzele principale este infectia. In mucoasa cailor aeriene pot sa se cuibareasca si sa se inmulteasca numerosi microbi. Exista microbi care sunt oaspeti obisnuiti ale cailor aeriene superioare care, in mod normal sunt inofensivi. In anumite imprejurari acestia pot provoca, insa, imbolnaviri. Un factor favorizant al acestor boli este raceala. Cand picioarele sunt reci si umede, aparatul de incalzire si umezire a aerului din nas se contracta; aerul ramane rece, uscat, microbii trec nestingheriti si astfel are loc inflamatia mucoasei nasului si a faringelui, adica banala rinofaringita, cu guturai si dureri in gat. Adesea se congestioneaza si mucoasa laringelui, aparand laringita, caracterizata prin tuse uscata si raguseala pana la stingerea vocii. Alti factori iritanti asupra mucoaselor respiratorii: praful, fumul, gaze iritante, toxice, vapori pot favoriza aparitia bolilor respiratorii.
• Deviatiile de sept, constiuie o oarecare piedica in respiratie, in incalzirea si umezirea aerului inspirat. Ele pot fi cauza unor afectiuni respiratorii.
• Focare de infectie existente in amigdale, sinusuri, alte boli infectioase din organism, surmenajul, alcoolul, tuberculoza, boli cronice de inima, de rinichi, guta, obezitatea, diabetul, tabagismul, starile alergice, nutritia dezechilibrata, toate pot fi factori favorizanti ai bolilor respiratorii.
• Efizemul pulmonar este o boala caracterizata prin degenerarea tesutului elastic pulmonar, prin destinderea exagerata si scaderea puterii de contractie a alveolelor pulmonare, cu tulburari consecutive in ceea ce priveste reimprospatarea aerului din plamani si schimburile de gaze intre sange si aerul atmosferic. Plamanul este in permanenta "umflat". Boala are cauze variate: tabagism, bronsite, astm cronic, boli care astupa partial sau temporar caile aeriene, anumite profesiuni (suflatori in instrumente muzicale), varsta inaintata. Efizemul pulmonar este o boala care trebuie prevenita din timp pentru ca tesutul pulmonar sa nu ajunga sa-si piarda elasticitatea.
Sursa: http://www.ipedia.ro/sistemul-respirator-functiile-si-componentele-lui-20/
5. PARANOIA. O boala grava, psihiatrica!
In limbajul comun se utilizeaza uneori expresia “esti paranoic”, uneori fara a avea suficiente date despre aceasta afectiune psihiatrica. Sansele de a avea dreptate sunt mari, tinand cont de faptul ca date recente arata ca paranoia este o boala raspandita in societatea moderna, o persoana din patru avand tendinta la comportament de acest tip, alimentat in special de izolarea sociala.
Ce este paranoia?
Termenul deriva din limba greaca, traducerea aproximativa fiind “in afara logicii” (para = alături, noia = judecată).
Paranoia este o tulburare psihica, ce se caracterizeaza practic prin delir organizat de lunga durata, o alta denumire a bolii fiind de “nebunie sistematizata”.

Delirul poate fi definit ca pierderea simtului realitatii, ce se traduce printr-un ansamblu de convingeri false si irationale, la care insa persoana adera ferm.

Afectiunea este la limita dintre boala psihica si comportamentul normal, fiind destul de greu de diferentiat de un anumit tip de “normalitate”. In majoritatea cazurilor, comportamentul este aparent normal, pacientul este ancorat in realitate, si capabil sa se descurce in societate, sa isi realizeze scopurile propuse.

Care sunt factorii care pot genera aparitia acestei probleme psihice?

Cauza bolii nu este cunoscuta,
dar se crede ca exista trei grupe de factori implicati:
1.Trasaturile de personalitate anterioare aparitiei bolii
2. Factorii structurali (cerebrali sau extracerebrali), care sunt determinati genetici si influentati de factorii de mediu social si familial
3. Factorii psihogeni, situationali si biografici, care in final determina tema delirului, fiind considerati cei mai importanti

Personalitatea paranoica are urmatoarele caracteristici:
■. rigiditate comportamentala
■. egocentrism (el este centrul universului in care traieste)
■. lipsa de empatie (incapacitatea de a-i intelege pe cei din jur)
■. impenetrabilitate la critica (orice critica este un atac la persoana sa)
■. este hiper-orgolioasa
■. este megalomana (se “da mare”)
■. se supraapreciaza (isi aroga calitati inexistente, sau isi supraevalueaza calitatile existente)
■. are erori importante in judecarea faptelor celor din jur (pe care le subapreciaza) sau ale sale (pe care le supraapreciaza)
■. este neincrezator total in cei din jur (familie, mediu de munca, prieteni) pe care ii suspicioneaza ca l-ar minti sau insela

Desi judecata paranoicului pare logica, ea porneste de la premise sau interpetari false ale realitatii, pe care nu le verifica niciodata (fiind “sigur” ca are totdeauna dreptate), de aceea concluzia sa finala nu poate fi decat falsa.

Paranoicul persevereaza in convingerile sale pe lungi perioade de timp, acestea fiind intarite de orice “argument” pe care il gaseste, si nu il verifica.

Temele delirante cele mai frecvent intalnite la paranoici sunt:
■. Delir de tip persecutat/persecutor (paranoicul putant evolua din postura de persecutat – imaginar- in cea de persecutor -real)
■. Delir de gelozie (partenerul il insala)
■. Delir erotoman / pasional ( o anumita persoana este clar indragostita de el)
■. Delir de interpretare (interpretarea eronata a faptelor)
■. Delir de marire / grandoare (se crede organizator, conducator, inventator, reformator social politic sau religios, are convingerea ca poseda un mare talent in domeniul sau de activitate, ca are relatii speciale cu persoane sus-puse, la randul sau fiind o persoana marcanta, geniala, descoperitor de solutii in toate problemele)
■. Delirul de revendicare
■. Delir somatic / ipohondru (crede ca are un defect fizic sau o boala remarcata de cei din jur)
■. Delir nespecific - delir fara o tema constanta

Wikipedia mentioneaza o caracteristica destul de ciudata, tendinta paranoicilor de a se crede membru al serviciilor secrete (CIA) sau al familiei regale.

Delirul din paranoia se dezvolta in mod coerent, logic, deseori plauzibil prin prisma interpretarilor bolnavului, convingerea finala a pacientului devenind neclintita ca are totdeauna dreptate.

Paranoicul vede legatura “logica” dintre fapte intamplatoare, fara relatie de cauzalitate intre ele, ajungand astfel la convingeri neconforme cu realitatea. Orice idee pe care o are il mobilizeaza, iar eventualele critici nu sunt acceptate, fiind percepute ca ostilitate, insubordonare, sabotaj sau nedreptate; nu sunt acceptate contraargumente la ideea sa, elementele contrare opiniei sale sunt trecute cu vederea, bolnavul neretinand decat elementele care se potrivesc ideii sale delirante. Caracteristica este inpenetrabilitatea sa la critica .

Faptele din trecutul sau le vede conform ideii sale delirante (de marire, erotoman, etc), descriindu-se ca erou, salvator, liderul grupului de copii/tineri, cel mai .., etc.

Paranoicul nu vede lucrurile direct, ci cauta ce este in spatele lor, pentru a-si gasi argumente in alimentarea convingerii sale, care este deja bina stabilita, inaintea aparitiei argumentelor. Chiar gesturi simple (de exemplu un salut), pot fi interpretate extrem de nefavorabil pentru tinta delirului. Practic, paranoicul trage mai intai concluzia, si apoi, legand fapte intamplatoare, si-o argumenteaza fals. Pentru el lucrurile sunt clare, nu sunt nuantate, dar – partea interesanta- este ca ele nu sunt ori albe ori negre, ci doar negre, sumbre pentru totdeauna, pacientul fiind pesimist iremediabil, pe tema deliranta. Pesimismul sau se poate extinde si in afara temei delirante, putand cuprinde grupul di ncare face parte, orasul, regiunea, tara sau chiar intregul univers, care ii sunt impotriva. In orice imprejurare, paranoicul vede tradarea sa, subminarea autoritatii sale (in familie, la locul de munca, in mediul social), prejudicierea intentionata a activitatii sale, si lipsa de consideratie din partea celor din jur. Interesant este si faptul ca el se apara preventiv (fara sa fie atacat), avand deseori nevoie de aprobarea celor din jur, pe care deseori chiar o obtine formal, ei incercand evitarea discutiilor prelungite , inutile si fara nici o finalitate.

In ciuda acestor devieri de la logica, vazute din afara, actiunile paranoicului raman clare si ordonate, deoarece in majoritatea cazurilor delirul este limitat la o anumita persoana, grup de persoane sau tinta, in afara acestora, comportamentul fiind aparent normal, daca nu este declansat delirul, uneori printr-un simplu cuvand sau propozitie.

Atitudinea celor din grupul paranoicului (familie, colegi, prieteni) fata de el, este interpretata de acesta delirant, determinand inadaptarea acestuia, datorita persecutiei imaginare, bolnavul convins de propria valoare (supraevaluata) si netemeinicia atitudinii rezervate a celorlalti, devine progresiv agresiv , lupta pentru cauza sa – pe care o considera si a altora din grupul sau,(deseori fara nici o dovada, de fapt el fiind autoizolat in grup). El intra in conflict cu cei din grup si societate, devenind din persecutat, persecutor , mai ales daca pozitia sociala permite acest lucru. Paranoicul isi descopera calitati de lider de grup, iar grupul crescand progresiv, poate ajunge sa se considere lider de partid, tara, chiar lider mondial sau mijlocitor al relatiei cu divinitatea.

Din punct de vedere clinic, paranoicul se comporta in aparenta normal, perceptia este normala, la fel si atentia care este insa dirijata spre ideea sa deliranta.

Memoria este conservata, dar pot apare paramnezii (iluzii de memorie) in functie de tipul de delir.
Ideile delirante nu sunt bizare, sunt culese din viata reala. Ele se instaleaza progresiv, tin cel putin o luna, se pot consolida, existand si riscul de contaminare a celor din jur (deliruri in doi / colective); contaminarea poate face ca cei din grup sa considere ca traiesc intr-o atmosfera normala, fiind deseori surprinsi de parerea celor din afara grupului , care ii considera cel putin ciudati comportamental.

Limbajul se imbogateste pe tema deliranta, pacientul informandu-se in domeniul respectiv, si etalandu-si cunostintele.
Activitatea profesionala este in general pastrata in amjoritatea cazurilor.
Viata maritala si activitatea sociala sunt mai afectate decat cea profesionala si intelectuala.

Evolutia bolii.
Delirul se instaleaza treptat, dureaza perioade lungi de timp (ani-zeci de ani), existand o perioada de debut (in care sunt elaborate ideile si convingerile delirante), o perioada de stare (in care are loc transformarea personalitatii paranoiace) si perioada terminala in care delirul diminua progresiv prin inaintarea in varsta.

Diagnosticul pozitiv:
Se face prin prezenta urmatoarelor elemente:
■.idei delirante cu durata de minimum o luna
■.tendinta la sistematizare a ideilor (centrarea lor pe o tema)
■.adunarea de date de la cei din grupul bolnavului
■.analiza modului de justificare a datelor
Paranoicii sunt persoane foarte active, certarete, revendicative, nu rareori procesomane, deseori generand probleme cu implicatii medico-legale – acte antisociale premeditate, motivate de ideea deliranta. Rareori paranoicii devin criminali, deoarece dezvoltarea lor mintala este normala, si tendintei lor de a fi recunoscuti si valorizati social, precum si a rolului justitiar pe care cred ca il au.

Daca paranoicul are coordonarea unei echipe (este manager, sef de echipa, lider politic, etc), se manifesta ca un luptator, dand impresia de hiperactivitate si energie, dar fara eficienta corespunzatoare energiei consumate, datorita orientarii deseori gresite din start a actiunilor, risipei de energie pentru autoaparare si opozitiei la schimbare.

In cazul in care paranoicul este pe o pozitie de subordonare (este executant), manifestarea bolii sale este de obicei interiorizata, mai ales datorita subaprecierii (false de obicei) perceputa din partea celorlalti, el doar ruland mental proiectele pe care ar fi putut sa la finalizeze, si revansele pe care le-ar fi putut lua pentru prejudiciul moral imaginar suferit.

Cum sa convietuim cu o persoana paranoica?
Exista situatia in care trebuie sa lucrati cu o persoana cu comportament paranoic, si unele sfaturi pot fi utile:
■.Limbajul cu ea trebuie sa fie concis si clar, pentru a putea fi cat mai putin interpretat (aceasta fiind tentinta pacientului paranoic)
■.Paranoicul nu trebuie evitat nici fizic, si nici in discutii, evitarea accentuandu-i convingerea asupra vinei dvs; capitularea intr-o discutie cu un paranoic, il va face sa se simta jignit, desconsiderat.
■.Dupa cum am spus paranoicul este logic; de aceea, in discutiile cu el incercati sa apelati la argumente logice, dar mai ales la reguli si legi; paranoicul fiind obsedat de respectarea legii, exista sansa sa fie convins de astfel de argumente.
■.Nu incercati sa spuneti direct ca aveti dreptate, chiar daca acest lucru este evident pentru toata lumea, deoarece paranoicul nu va accepta ca el nu are dreptate totdeauna, si poate recurge la decizii irationale, doar pentru a se ridica deasupra esecului.

Prognosticul bolii:
Depinde de mai multi factori:
■.Intensitatea delirului (intensitatea mare este de prognostic grav)
■.Modul de sistematizare a delirului (sistematizarea riguroasa are un prognostic mai sever)
■.Tema deliranta
■.Tipul de reactie a bolnavului

Tratamentul:
Boala este in general netratabila medicamentos, pentru ca bolnavul nu-si recunoaste boala, si in consecinta nu accepta tratamentul, putand sa devina agresiv la tendinta de tratament, pe care o considera otravire.
O parte din material este prelucrat de pe www.psychologies.ro
Dr Ditoiu Alecse Valerian
Spitalul Fundeni ; Clinica Medicala
__________________________________________________________________________


                        B. MEDICINA ALTERNATIVA. REMEDII.

1. Vinul – cel mai vechi antibiotic natural
Timp de mii de ani, vinul a rămas în conştiinţa oamenilor ca cea mai
delicioasă băutură, care a încântat locuitorii de pe toate meridianele
Pământului. Sucul fermentat din struguri de bună calitate este prelucrat după
tehnologii moştenite din generaţie în generaţie, dar perfecţionate necontenit.
Sec, dulce sau spumos, alb sau roşu, roz sau negru, vinul se serveşte la masă,
acasă sau în restaurant, la ocazii speciale sau fără nici un eveniment
deosebit. Uneori, intră în preparatele alimentare pentru a da gust
mâncărurilor. Este suficient să-l vezi într-un pahar perfect curat ca să te
tenteze să-i probezi gustul. Oamenii din lumea largă i-au apreciat calităţile
de peste 7000 de ani. Chinezii, în timpul împăratului Yu, prin anul 2205 î.Hr.,
consumau vinul atât pentru gustul deosebit, cât şi pentru efectul calmant.
Virtuţile vinului erau foarte bine apreciate încă din Antichitate. Istoricul
grec Tucidides considera că locuitorii din bazinul mediteranean au încheiat
perioada barbară şi au trecut la civilizaţie atunci când au început să cultive
măslinul şi viţa de vie, consumând minunatele lor produse, uleiul şi vinul.
Istoria vinului este strâns legată de evoluţia civilizaţiei. În ţările mai
dezvoltate s-au extins foarte mult culturile viţei de vie şi s-au perfecţionat
tehnologiile de obţinere a vinului. Cele mai mari ţări producătoare din lume
sunt Franţa (lider mondial), Italia, Spania, S.U.A., Argentina şi Portugalia.
România ocupă locul 10 pe plan mondial şi locul 6 în Europa.
Principalele soiuri cultivate în România sunt: soiuri pentru vinuri albe:
Fetească regală şi albă, Riesling, Aligote, Traminer, Muscat Ottonel; soiuri
pentru vinuri roşii: Merlot, Băbească, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească
neagră.
Efectele nutritive şi terapeutice ale vinului
Printr-o compoziţie chimică foarte amplă (zaharuri, acizi organici, glicerol,
compuşi fenolici, aminoacizi, vitamine – A, B1, B2, PP şi săruri minerale),
vinul asigură un deosebit aport nutritiv şi mineralizant pentru organismul
uman. Acest conţinut depinde de soiul de struguri, tehnologia de prelucrare şi
gradul de învechire în butoaie speciale, cisterne sau vinoteci.
Efectele terapeutice ale vinului sunt necontestate.
Încă din vechime, numeroase
scrieri au subliniat calităţile vindecătoare ale vinului. Dacă Hipocrate din
Antichitate recomanda vinul pentru tratarea unor debilităţi fiziologice,
pneumonie, plăgi deschise şi muşcături de şarpe, marele savant Louis Pasteur
considera vinul ca „cea mai sănătoasă şi igienică băutură“.
În toate timpurile, vinul era recomandat, în primul rând, pentru proprietăţile
antianemice, fortifiante, revigorante şi energizante. Pentru aceste efecte
intră şi astăzi în numeroase reţete cu vinuri tonice. De altfel, medicina
populară a recomandat vinul, în cantităţi rezonabile, ca fortifiant al
bătrânilor, convalescenţilor, lehuzelor şi persoanelor anemice, bolnave şi
clorotice (palide). La copiii palizi este bine să li se dea la mese câte un
păhărel (30 ml) de vin roşu, având ca efect creşterea poftei de mâncare şi
îmbunătăţirea circulaţiei sângelui.
La persoanele slăbite, vinul stimulează pofta de mâncare; dacă se bea în timpul
meselor, are efect de stimulare a digestiei. Bătrânii noştri consumau un vin
alb-sec după o mâncare cu peşte, un vin roşu după o friptură de porc şi un vin
dulce după o plăcintă, la desert.
Vinurile albe au efect diuretic
Vinurile albe, uşor acrişoare, sunt diuretice pentru un rinichi sănătos şi cu
rol în stimularea digestiei. Prin conţinutul lor în metionină, evacuează
toxinele din ficat.
Vinurile roşii, bogate în taninuri, sunt astringente şi au un efect uşor
constipant. Acestea ajută la absorbţia vitaminei B12, cu rol în formarea
sângelui. În vremea romanilor se considera că vinul roşu evită albirea timpurie
a părului şi dă mai multă vigoare organismului, chiar la vârste înaintate. Este
consumat cu multă plăcere, fiind mai bine tolerat de stomac şi ficat. Atât în
vinul alb, cât şi în cel roşu, se pregătesc multe macerate terapeutice pentru
diferite maladii.
La nivelul aparatului digestiv, un vin bun favorizează digestia şi menţine
starea de confort digestiv, fără dureri şi fără balonări. După o hrană
copioasă, cu carne şi multă grăsime, un pahar de vin ajută la evacuarea
reziduurilor nefolositoare din intestin. În plus, reduce riscul apariţiei
ulcerului gastric sau duodenal, prin combaterea bacteriilor din segmentul
piloric, cum este cazul bacteriei Helicobacter pylori, precum şi a altor
germeni dăunători, cum ar fi Salmonella. Nu este de mică importanţă efectul
vinului ca medicament, în combaterea intoxicaţiilor cu metanol şi etilenglicol.
Un consum ponderat de vin previne bolile inimii
Cele mai clare efecte pozitive ale vinului sunt legate de afecţiunile inimii şi
ale sistemului circulator.
Vinul roşu ajută la menţinerea sănătăţii vaselor de sânge, cu activarea
circulaţiei periferice, chiar în cazul persoanelor în vârstă de peste 70 de
ani. Se reduce, de asemenea, inflamarea vaselor sanguine la fumătorii cronici.
În general, este redus riscul afecţiunilor aterosclerotice la nivelul arterelor
cerebrale şi la nivelul picioarelor. În mod semnificativ, scade riscul
atacurilor de cord şi a congestiei cerebrale. S-a constatat că un pahar de vin
roşu, consumat după masa de prânz, prezintă un mare potenţial terapeutic de
evitare a apariţiei celui de-al doilea atac de cord.
Un test făcut timp de 16 ani pe un eşantion de 13.000 de persoane a demonstrat
faptul că atacul de cord scade cu 32% la persoanele care au consumat zilnic 1-2
pahare cu vin roşu. Acest efect benefic se explică prin acţiunile
vasodilatatoare, menţinerea permeabilităţii peretelui arterelor şi a venelor,
reducerea aterosclerozei coronariene şi a colesterolului „rău“ din sânge.
Acelaşi test a arătat că în cazul unui consum zilnic de peste două pahare de
vin, atât alb, cât şi roşu, creşte riscul apariţiei atacurilor de cord şi a
cirozei hepatice.
Abuzul de vin dăunează
Vinul ridică tensiunea sanguină la hipotensivi, dar nu este indicat la
hipertensivi decât îndoit cu apă.
Acţiunea dăunătoare a abuzului de vin a fost descrisă foarte plastic de marele
scriitor Petrarca: „Vinul este nevătămător, dacă se respectă doza şi dacă se
bea cu moderaţie şi cumpătare. Primul pahar de vin taie setea, al doilea dă
bună dispoziţie, al treilea dă plăcere, al patrulea ţine în spate beţia, al
cincilea mânia, al şaselea cearta, al şaptelea furia, al optulea somnul, iar al
nouălea boala sigură“.
La nivelul aparatului respirator, vinul roşu, printr-un component important
numit resveratrol, ajută la reducerea inflamaţiilor şi a riscurilor de boli
cronice ale plămânilor, respectiv pneumonie, pleurezie, guturai şi gripă. Vinul
fiert cu puţină coajă de lămâie, cu scorţişoară sau cuişoare, constituie un
remediu minunat, care produce sudaţie în pneumonie şi grăbeşte vindecarea în
răceli, febră, oboseală generală şi unele afecţiuni epuizante.
La nivelul creierului, consumul moderat de vin de calitate ajută la prevenirea
afecţiunilor degenerative, precum maladia Alzheimer şi reduce semnificativ
apariţia unui accident cerebro-vascular.
Un pahar de vin sec, recomandat chiar şi diabeticilor
Pentru bolnavii de diabet, un consum moderat de vin sec şi demi-sec ajută la
asimilarea generală şi reduce cantitatea de acetonă şi zaharuri eliminate în
urină, caz constatat la persoanele cu glicemie ridicată. În vechea Romă, cu
1600 de ani înainte de a fi descoperită insulina, era un celebru medic, numit
Araeteus, care recomanda vinul sec pentru tratamentul diabeticilor.
Polifenolii din vin, mai ales din cel roşu, s-au dovedit de mare eficienţă în
extirparea celulelor canceroase din sân.
Atât în formă naturală, cât şi diluat, în proporţie de 1:10, vinul are efecte
bactericide, fiind unul dintre cele mai vechi antibiotice naturale, mai ales
atunci când se amestecă cu miere de albine şi se aplică pe diferite ulceraţii
şi plăgi externe, având acţiune cicatrizantă.
Alte virtuţi terapeutice ale vinului sunt: acţiune antivirală la virusul
poliomielitei, a virusului hepatic, a unor heterovirusuri şi în scăderea
colesterolului sanguin.
În perioadele trecute, cu frecvente epidemii de boli infecţioase (holera,
dizenteria, tifosul), se spunea că persoana care bea vin se îmbolnăveşte mai
puţin, întrucât vinul previne infecţiile intestinale. Încă din Antichitate,
Iulius Cezar cerea soldaţilor romani să-şi bea raţia de vin pentru a evita
multe boli legate de infecţiile interne. Mai târziu, în secolul al XVII-lea,
marinarii francezi primeau zilnic o porţie de 3 litri de vin, cu efect
profilactic faţă de îmbolnăvirile digestive. Nu întâmplător, rezervele de vin
de pe flota spaniolă depăşea cu mult rezervele de apă dulce pentru marinari.
Este adevărat că marinarii nu prea se îmbolnăveau, dar, după un consum prea
ridicat de vin, deveneau agresivi şi aruncau peste bord pe căpitanul navei.
Un alt eveniment legat de consumul de vin este consemnat în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial, când soldaţii italieni primeau zilnic raţia de vin roşu
şi nu avea probleme cu epidemiile de dizenterie sau tifos, ceea ce îi deosebeau
de soldaţii germani, mai bolnăvicioşi, fără raţia asigurată de vin.
Vinul stimulează sistemul nervos central
Vinul este un veritabil stimulent atât pentru trup, cât şi pentru suflet. Prin
aromă, miros, gust şi culoare, vinul predispune favorabil spiritul, stimulează
simţurile, având efect, în primul rând, asupra sistemului nervos central,
respectiv asupra creierului.
Din toate timpurile, vinul a fost considerat ca o băutură mistică, făcând
legătura dintre om şi puterile supranaturale. La majoritatea religiilor, a fost
şi este folosit în practicile rituale, fiind adus ca ofrandă zeilor.
La creştini, hrana vieţii spirituale se practică prin Împărtăşania cu pâine şi
vin care simbolizează Trupul şi Sângele Domnului.
Este bine de menţionat că, sub efectul euforic al vinului, mari personalităţi
ale vieţii culturale şi ştiinţifice de pe tot Globul au creat pagini
nemuritoare în poezie, proză şi tehnică, schiţând o lume nouă în beletristică,
artă şi ştiinţă.
Consumat cu înţelepciune, poate fi un sprijin de nădejde, atât în stări de
necaz, cât şi la bucurii. S-a demonstrat că este un component necesar în
alimentaţie şi, în acelaşi timp, un veritabil medicament natural, deosebit de
benefic pentru sănătatea omului cumpătat. Dar atenţie! Consumat în cantităţi
exagerate, poate duce la accidente fatale, la degradarea gravă a personalităţii
în faţa semenilor şi la distrugerea treptată a sănătăţii.
Constantin I. Milică este profesor universitar la Universitatea de Ştiinţe
Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) din Iaşi. Este specializat în
fitoterapie şi tratează anual sute de persoane din toate colţurile ţării,
prescriind pentru orice boală preparate complexe din plante pe care cel mai
adesea le ignorăm. A salvat oameni cărora nu li se mai dădeau şanse de
supravieţuire, preparatele fiind realizate în laborator, după metode
ştiinţifice şi după atenta analiză a fiecărei afecţiuni în parte.
2. Zeama de varza acra. Moarea de varza. Proprietati miraculoase. Este sezonul, beti un pahar
Desi prea putin bagata in seama de cercetatori si de specialisti in tratamente naturiste, desi are un gust agreabil, moarea de varza (zeama de varza acra) este considerata drept un panaceu in medicina populara romaneasca. Cunoscuta ca un leac eficient impotriva tuturor bolilor, moarea de varza beneficiaza de anumite proprietati cu adevarat miraculoase. De ce? In compozitia moarei se regasesc o parte din vitaminele si antioxidantii prezenti si in varza proaspata, dar si microelemente, saruri minerale, fermenti si enzime adaugite.
Moarea de varza are efecte benefice asupra persoanelor suferind de hipotensiune. Are rol de reglare si normalizare a tensiunii, contribuind in acelasi timp la imbunatatirea circulatiei sangelui in organism. In acest caz, consumarea zilnica a unui pahar de moare de varza nu poate sa faca decat bine.
Moarea de varza contribuie la normalizarea digestiei si a tractului digestiv, dar si la prevenirea si tratarea constipatiei. In cazul in care te confrunti cu o astfel de problema, consumarea catorva pahare de moare de varza pe zi, cateva zile consecutive, te poate ajuta sa inlaturi aceasta problema. De asemenea, un leac popular impotriva constipatiei este cel obtinut prin amestecarea de ulei si moare de varza in cantitati egale. Atentie insa! Amestecul rezultat este un amestec pretentios pe care stomacul multora nu il tolereaza. Este recomandat sa testezi reactiile organismului inainte de a-l incerca.
Oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca in varza murata se gaseste un principiu terapeutic cunoscut sub numele de vitamina U antiulceroasa, vitamina ce se distruge prin fierbere. De aceea, zeama de varza acra poate si consumata intern pentru tratarea ulcerului. Deoarece stimuleaza arderea grasimilor si in acelasi timp stabilizeaza si apetitul, moarea de varza este indicata si in curele de slabire.
Mai mult, moarea de varza are un efect detoxifiant asupra organismului, ajutand la eliminarea toxinelor. O astfel de cura cu moare de varza contribuie la vitaminizarea organismului si la intarirea sistemului imunitar. Moarea de varza are un continut bogat de substante nutritive, revitalizand organismul, tonifiindu-l si luptand impotriva anemiei. De asemenea, persoanelor suferind de depresie le este recomandata consumarea de zeama de varza acra.
In plus, moarea de varza este cunoscuta ca un remediu eficient impotriva greturilor cauzate de mancarea “grea”, dar si impotriva starilor de mahmureala. De asemenea, consumata in cantitati considerabile, moarea de varza are rolul de reglare a temperaturii corpului si de reducere a febrei. Totodata, gratie continutului sau bogat in vitamina C, aceasta licoare poate tine deoparte raceala si gripa.
Proprietatile moarei de varza o recomanda ca pe o modalitate de a inlatura raguseala sau durerile uscate din piept. In aceste situatii se recomanda administrarea moarei de varza diluata cu apa, precum si consumarea ei calda. Aveti insa grija la cantitatea de moare de varza pe care o consumati. O cantitate prea mare poate conduce la diare...
In medicina populara romaneasca, moarea de varza, utilizata extern, sub forma de comprese, calmeaza durerile de spate cauzate de hernie. Se tamponeaza zona cu dureri cu zeama de varza acra, aplicandu-se ulterior peste aceasta zona o felie de cartof crud.
Moarea de varza are efecte de vindecare extraordinare, pentru multe afectiuni, insa nu e destul de mediatizata ca medicament naturist.
Multe persoane considera mirosul acestui leac un inconvenient de utilizare, daca se poate numi asa. Insa, daca va este necesar, odata ce veti trece peste acest impediment si veti face efortul de a urma o cura de moare, veti aprecia cu siguranta beneficiile sale.
Moarea de varza – remedii
Constipatie
Daca constipatia va da batai de cap, moare de varza va poate ajuta negresit. Sunt suficiente 3-4 pahare de moare pe zi pentru ca digestia sa fie stimulata. Pe langa aceasta, tractul digestiv va trece printr-un proces de dezintoxicare, lucru mai mult decat de dorit.
Spre exemplu, in satele romanesti traditionale, la mesele imbelsugate de sarbatori, se serveste moare de varza, mai ales alaturi de mancaruri grele la stomac.
Hipotensiune
In cazul persoanelor predispuse la hipotensiune, moarea are efecte miraculoase, in special pe perioada anotimpului rece. Un pahar de moare de varza la fiecare masa e suficient pentru ca tensiunea sa nu scada sub limita normala.
Febra
Moarea de varza e un remediu excelent si pentru febra. Un pahar de moare pe stomacul gol si apoi inca 2-3 de-a lungul zilei va regla temperatura corpului. Sistemul imunitar se va intari si febra nu va mai pune stapanire pe organismul tau atat de usor.
Sensibilitate la frig
Datorita continutului ridicat de vitamine, moarea de varza stimuleaza circulatia sangelui si, implicit, faciliteaza incalzirea corpului. Consumand 1-2 pahare de moare zilnic, nu veti mai avea probleme cu frigul.
_____________________________
3. Ceapa - de neînlocuit! Beneficii multiple!
Un studiu realizat de cercetatorii italieni asupra populatiilor din sudul Europei arata ca mancatul cepei reduce mult riscul de aparitie a mai multor forme de cancer: bucal, esofagian, colo-rectal, laringian, de san, ovarian, de prostata, renal. La fel ca usturoiul, ceapa prezinta capacitatea de a acumula seleniu din sol, o substanta protectoare impotriva aparitiei cancerului. Consumul de ceapa (cel putin o jumatate de ceapa cruda pe zi) a fost asociat, intr-un alt studiu francez, cu o reducere de cel putin 50% a riscului de aparitie a cancerului de stomac, dar si cu o reducere semnificativa a incidentei cancerului de san.
Diabetul - doua studii independente facute de spitalele universitare ale unor facultati de medicina din India arata ca un consum zilnic semnificativ de ceapa cruda (140 de grame pe zi) scade glicemia, prevenind si chiar tratand diabetul. Interesant este ca in aceleasi studii s-a pus in evidenta un alt fapt remarcabil: ceapa NU reduce nivelul glicemiei la cei care nu sufera de diabet.
Ateroscleroza - un studiu preliminar realizat cu voluntari barbati arata ca administrarea a 50 grame de ceapa proaspata pe zi diminueaza foarte mult riscul cresterii colesterolului seric, determinat de o alimentatie cu un continut ridicat de grasimi. De asemenea, consumul de ceapa previne ateroscleroza, ischemia cardiaca si amelioreaza hipertensiunea.


Imbatranirea prematura - un studiu facut de o echipa de medici de la Novi Sad, Serbia, arata ca ceapa cruda consumata zilnic are efecte bune de combatere a afectiunilor cardiovasculare si a imbatranirii, datorita neutralizarii radicalilor liberi de catre substantele antioxidante din ceapa.
Tratamente interne cu ceapa
Tulburari de memorie - se trateaza cu ceapa cruda, cate 80 de grame (o ceapa mai mare) pe zi. Substantele active din ceapa au efecte neuroprotectoare si imbunatatesc irigarea cu sange a creierului. Tratamentul cu ceapa inlatura mai ales problemele legate de memoria de scurta durata, adica exact cea care este cel mai afectata in primele faze la bolnavii cu Alzheimer. Tratamentele cu ceapa imbunatatesc totodata si coordonarea motorie, fiind o sansa pentru persoanele in varsta.
Depresie - doua-patru linguri de suc proaspat de ceapa, administrat dimineata si seara, sunt un leac surprinzator de puternic impotriva depresiei. Sucul foarte proaspat de ceapa, administrat pe stomacul gol, cu putin suc de fructe (mere sau portocale), stimuleaza puternic activitatea sistemului nervos central, inducand o stare de vioiciune, optimism, dorinta de actiune.
Sterilitate masculina - ceapa consumata sub forma de salata este un stimulent al activitatii gonadelor la barbati, imbunatatind productia de sperma, dar si de testosteron. Astfel, ceapa este si o speranta in tratamentul efeminarii barbatilor moderni, care au ajuns din cauza tulburarilor endocrine produse de alimentatie, de sedentarism ori de consumul de alcool, sa se confrunte in numar tot mai mare cu obezitatea, celulita, vergeturile, ginecomastia etc.
Tuse persistenta, tuse convulsiva - se bea decoct de ceapa cat de fierbinte posibil, indulcit cu miere. Doua-trei cani pe zi din acest remediu prea putin placut la gust, ba chiar respingator pentru unii, are efecte aproape miraculoase de oprire a acceselor de tuse, de eliminare a secretiilor de pe arborele bronsic, de refacere a epiteliilor distruse de infectia respiratorie.
Litiaza biliara - se iau zilnic 2-3 lingurite de ulei, in care s-a macerat ceapa, preparat dupa reteta data in urmatoare randuri dr mai jos. Tratamentul se face vreme de 14 zile, urmate de 7 zile de pauza, dupa care se poate relua. Este eficient pentru prevenirea formarii unor noi calculi biliari, dar si pentru eliminarea celor existenti, mai ales daca nu sunt de dimensiuni foarte mari.
Bronsita - se iau dimineata, la pranz si seara, cate 2-3 lingurite de sirop de ceapa, in cure de cate 2-3 saptamani. Este un remediu util, mai ales in tratamentul bronsitei infectioase, dar si al celei tabagice, precum si al celei alergice.
Astmul bronsic - zilnic se bea un sfert de pahar de lapte fierbinte, in care se pune o lingurita de suc de ceapa si cateva picaturi de suc de usturoi. Acest preparat favorizeaza eliberarea arborelui bronsic de secretii, elimina in buna masura senzatia de sufocare, previne contractura spastica a cailor respiratorii.

Infectie cu candida pe traiectul digestiv - un studiu foarte recent arata ca sucul de ceapa (50 ml), administrat in 3-4 reprize pe parcursul unei zile, combate infectiile cu candida si cu multe alte ciuperci parazite, la fel de eficient ca multe alte medicamente de sinteza, fara a da obisnuinta si nici reactii adverse. Acelasi studiu arata ca in tratarea candidei, cele mai bune rezultate se obtin prin asocierea cepei cu usturoiul.
 
Tratamente externe cu ceapa
Eczeme - componentii cu sulf, care dau mirosul specific din ceapa, sunt antiinflamatori si au efecte antibacteriene si antifungice puternice. Din acest motiv, cataplasmele cu ceapa aplicate zilnic, vreme de 45 de minute, pe eczemele infectioase, dar si pe cele alergice, duc la diminuarea suprafetei zonelor afectate de catre acestea si la scaderea unor simptome conexe (mancarimi, usturime etc.).
Degeraturi - se pun cataplasme cu ceapa rasa pe zonele afectate, care se tin vreme de minimum doua ore. Este un tratament care da rezultate neasteptat de bune in degeraturile de gravitate mica si medie.
Retentie de urina - un remediu de prim ajutor este cataplasma cu ceapa pusa pe zona abdominala inferioara, vreme de cateva ore. Nu se stie exact mecanismul de actiune al acestui remediu, dar are efecte certe de stimulare a functionarii rinichilor si eliminare a urinei.
Remedii din ceapa
Salata
Este forma ideala de consum pentru o persoana care vrea sa obtina rezultate terapeutice de durata. O ceapa mare (minim 80 de grame) se curata de coaja, se spala si se toaca marunt. Apoi se freaca putin cu un varf de cutit de sare, se adauga suc de lamaie si patrunjel tocat marunt dupa gust. Se consuma la o masa, doza fiind suficienta pentru o zi.
Sucul proaspat
se obtine prin mai multe metode simple:
* Dupa ce a fost bine zdrobita ceapa cu ajutorul unei masini de tocat carne rezulta un suc albicios care se filtreaza prin tifon sau o sita de matase, foarte fina.
* cu o razatoare fina, prin care se da ceapa si apoi se stoarce prin tifon
* cu storcatorul electric centrifugal, obtinand un suc ceva mai limpede si mai pur, intrucat pulpa este partial retinuta prin centrifugare.
Indiferent de metoda prin care a fost obtinut, sucul de ceapa este bine sa se consume proaspat, cate 20-50 ml in doza unica, administrata inainte de masa.
Decoctul de ceapa
Se foloseste in afectiunile respiratorii si se consuma cat de fierbinte se poate suporta. Iata reteta de preparare: se fierb la foc mic doua cepe cu tot cu coaja, vreme de cinci minute, intr-o cana de apa, dupa care se lasa sa se raceasca vreme de 10 minute, acoperind vasul. Se strecoara si se administreaza cat de cald posibil, cu miere.
Siropul de ceapa
Se amesteca foarte bine 10 linguri de suc de ceapa cu 20 de linguri de miere de salcam, dupa care se pune intr-un borcan la pastrare. Se administreaza din acest preparat 2-3 lingurite, de trei ori pe zi.
Maceratul de ceapa in ulei
Doua cepe mari se taie marunt si se pun la macerat vreme de 6 zile, intr-o cana de ulei virgin de masline (daca nu va permiteti, este bun si cel de floarea-soarelui). Dupa macerare, preparatul se filtreaza prin tifon si se pastreaza inchis ermetic. Se administreaza cate 3-4 lingurite pe zi.
Cataplasma cu ceapa
1-2 cepe se taie fin, se invelesc in tifon subtire si apoi se aplica pe zona afectata, unde se tin vreme de 30-120 de minute. Este bine ca peste cataplasma cu ceapa sa se puna si o folie de plastic, pentru a impiedica evaporarea unor substante active, dar si pentru a diminua.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu ceapa
Ceapa se consuma cu prudenta de catre bolnavii de gastrita, de colita de fermentatie si de cei cu colonul iritabil. Exista relativ multe persoane care au o intoleranta digestiva mai mica sau mai mare la ceapa. In cazul lor ingerarea cepei poate inhiba peristaltismul gastric, poate incetini procesul digestiv, mergand pana la aparitia starilor de greata si a indigestiei puternice. In aceste cazuri doza de ceapa va fi redusa pana la limita suportabilitatii, organismul urmand sa fie obisnuit gradat cu acest remediu. De asemenea, este bine ca dupa administrarea cepei sa se consume o portocala acrisoara, si sa se mestece dupa aceea indelung coaja puternic parfumata a acesteia (este si una dintre putinele metode care functioneaza pentru corectarea mirosului respiratiei).
ATENTIE MARE!!!
DESI PARE GREU DE CREZUT… CEPELE ABANDONATE DEVIN OTRAVITOARE
Ceapa este mediul perfect pentru bacterii, in special ceapa negatita. Nu pastrati niciodata o bucata de ceapa taiata. Nu este sigura nici daca o pui intr-o punga etansa si o bagi la frigider. Luati cepe mai mici. Daca totusi ramane … la tomberon, la gunoi ca devine toxica!!! Asa ca, atentie sporita la ceapa care va este pusa in hotdog sau saorma!!!
Iubiti animalele? Aveti un caine la care tineti si nu stie sa citeasca? Atunci cititi voi si invatati: CAINII NU TREBUIE SA MANANCE NICIODATA CEAPA. Stomacul lor nu o poate metaboliza.
____________________________
 
 
  Pentru mai multe informații despre cum poți sa îți îmbunătățești natural vederea,
        vizitați pagina: http://www.RenuntaLaOchelari.com (link faceți-l click-abil) și abonați-vă
        la sfaturile săptămânale gratuite
4. Ai grija de ochii tai!
A.Doua exercitii simple si eficiente care te vor ajuta :
- ca dioptriile tale să nu mai crească -nu vei avea nevoie de o nouă pereche de ochelari cu dioptrii mai mari.
- să tratezi senzaţia de ochi uscaţi şi să renunţi definitiv la lacrimile artificiale.
- să îţi simţi ochii odihniţi chiar dacă petreci ore în şir la calculator.
Hai sa incepi exercitiile, bineinteles fara ochelari sau fara lentile de contact atunci cand folosesti exercitiile:
Exerciţiul 1 : „Joacă Dur Cu Ochii Tăi”
Acest prim exerciţiu ajută la vascularizarea musculaturii ochilor tăi. Cu cât muşchii sunt mai irigaţi cu sânge, cu atât aceştia vor fi mai bine hrăniţi prin nutrienţii aduşi de către sânge. Astfel, muşchii îşi vor recăpăta flexibilitatea de care au nevoie ochii tăi.
Acest exercţiu are 3 părţi şi efectuează-le fără pauze.
Începe acum, si...
- Ţine ochii închişi, cât de tare poţi, pentru 7 secunde
- Ţine ochii închişi normal pentru 7 secunde
- Deschide ochii cât de LARG poţi, pentru 7 secunde
În momentul în care nu mai simţi o eliberare a tensiunii din ochii tăi după cele 7 secunde, repetă exerciţiul pentru 15 secunde.
Îţi recomand să foloseşti acest exerciţiu seara înainte de somn - astfel eliberezi tensiunea oculară acumulată în timpul zilei -  şi dimineaţa imediat după ce te trezeşti – eliberezi tensiunea oculară reziduală din ziua anterioară.
Foloseşte acest exerciţiu de cel putin 2 ori pe zi, când simţi că ochii tăi sunt obosiţi. Este acelaşi lucru ca şi atunci când îţi este sete şi vrei să bei apă; irigarea musculaturii ochilor tăi este primul pas pentru îmbunătăţirea vederii tale.
Exerciţiul 2 : “Opt Puncte”
Exerciţiu “Opt Puncte” ajută la tonifierea musculaturii ochilor tăi. O musculatură antrenată va permite vederii tale sa fie mai bună.
Repetă acest exerciţiu de măcar 4 ori pe zi, pentru rezultate bune.
Stai drept fără să mişti capul şi priveşte pentru 7 secunde în punctele extreme ale ochiului astfel:
- Priveşte în punctul maxim din dreapta pe care îl poţi vedea
- Priveşte punctul din colţul din stânga sus a ochiului tău
- Priveşte punctul din colţul din dreapta sus a ochiului tău
- Priveşte punctul din colţul din stânga jos a ochiului tău
- Priveşte punctul din colţul din dreapta jos a ochiului tău
- Priveşte în punctul maxim de jos pe care îl poţi vedea
- Priveşte în punctul maxim de sus pe care îl poţi vedea
- Priveşte în punctul maxim din stânga pe care îl poţi vedea
Foloseste zilnic aceste exercitii si vei observa primele semne ale imbunatatirii vederii tale :
- ca în prima etapă vei avea uşoare dureri musculare, apoi atunci când nu porţi ochelarii, oboseala din ochii tăi nu va mai fi prezentă.
- o altă îmbunătăţire care o vei observa, este că vei vedea mai bine cu ochelarii tai.


B.Despre ergonomia vederii la calculator:
În primul rând vederea nu scade din cauza calculatorului, ci este o simplă adaptarea a ochilor la mediul de lucru.Într-un studiu efectuat asupra a doi căţei, ţinuţi 2 luni de zile doar într-o cutie de 2 metri pătraţi, s-a observat la final că nu se puteau descurca când trebuiau să fugă după lucruri aflate la distanţă.
Aşa se întâmplă şi atunci când lucrezi la calculator, pentru că ochii tăi se adaptează pentru distanţe scurte.
De asta ochelarii cu protecţie la calculator sunt de prisos.
Aşadar, atunci când lucrezi la calculator mai mult timp, apare oboseala oculară şi senzaţia de ochi uscaţi.
Acestea fiind doar semne transmise de ochii tăi că sunt supuşi unui “tratament” inpropriu.
Ce să faci pentru a stopa efectele secundare?
1. O dată la 10 minute efectuează o pauză de 10 secunde şi priveşte la cea mai mare distanţă din cameră. Ideal ar fi să te uiţi pe geam la un corp/obiect viu colorat care îţi place. Astfel vederea ta nu se va deteriora.
2. Efectuează exerciţiul de strângerea ochilor pentru 5 secunde, o dată la 20 minute.
3. Crează un ambient luminos adecvant atunci când lucrezi la PC. Chiar şi în timpul zilei poţi folosi o lampă care să lumineze în spatele monitorului. În acest mod este creat un ambient odihnitor pentru ochii tăi pentru că în mediul de lucru nu va exista doar o singură sursă de lumină, şi aceea(cea de la monitor) direct în ochii tăi.
Aminteşte-ţi că majoritatea problemelor de sănătate, chiar şi cele de vedere, nu sunt BOLI – sunt doar lipsuri ale alimentaţiei sau ale activităţilor la care este supus corpul tau.
C. Cu fiecare zi cu care vei amana sa iti imbunatatesti vederea, aceasta se va deteriora si ai sa ajungi sa porti ochelari groase ca "fundul de borcan"....
Astfel vei cheltui mai mult timp, mai multa energie si bani ca sa iti corectezi problemele de vedere.
Foloseste zilnic urmatoarele 5 obiceiuri zilnice pentru a-ti imbunatati vederea.
Atunci cand folosesti aceste obiceiuri renunta temporar la ochelari sau lentile de contact -
pentru minim 30 minute dupa ce efectuezi aceste obiceiuri.
OBICEIUL #1: "Expune-te la lumina solară"
Expune-te la soare (lumina naturala) în fiecare dimineaţă imediat după ce te trezeşti pentru 5-10 minute.
Acest lucru te va ajuta să ai mai multă energie pentru acea zi. Vei avea energie în acea zi echivalentă unei cani de cafea - careia îi ştim cu toţii efectele adverse.
Vitamina D este produsă de organism prin expunere la soare. Vitamina D este stâlpul sănătăţii tale.
Prin vitamina D calciul, de care are nevoie intregul organism, se fixează mai bine în organism. Astfel vei avea şi ochi mai energizaţi şi mai buni. Te va mai ajuta să nu mai fi atât de sensibil la lumina puternică.
Ca să beneficiezi din plin de energia de la soare foloseşte ochelarii de soare doar vara între orele 12-14, în medii cu reflectii (zapada sau nisip), şi atunci când conduci.
OBICEIUL #2: "Clipeşte cât mai des"
Clipeşte conştient de 10-20 ori la fiecare 5 minute. De fiecare dată când exersezi, clipeşte din ce în ce mai repede.
Acest obicei ajută la eliberarea tensiunii din ochii tăi şi le va permite ochilor tăi să se relaxeze.În momentul în care clipeşti, doar pleoapa superioară se mişcă, muşchii pleoapelor vor regla glandele lacrimale.
Dacă în timp ce clipeşti vei începe să lăcrimezi, este foarte bine. Lichidul lacrimal va umezi ochii, ii va hrani şi îi va curăţa de praful acumulat în timpul zilei.
OBICEIUL #3: "Odihneşte-ţi ochii"
Peste 70% din informaţiile pe care le captăm zilnic sunt obţinute prin ochi. Chiar dacă nu suntem conştienti în majoritatea momentelor ce informaţii transmit ochii la creier, ochii sunt foarte folosiţi.
În momentul în care sesizezi cea mai mică prezenţă a oboselii, ţine ochii închişi pentru 10-20 de secunde. Îţi recomand ca o dată la 10 minute să ţii ochii închişi pentru 10 secunde mai ales daca lucrezi la calculator de mult timp. Ai să-ţi simţi ochii mult mai relaxaţi şi mult mai odihniţi dacă îţi vei odihni frecvent ochii.
Poţi acoperi ochii cu palmele dacă lumina din mediul tău este prea puternică.Ochii se odihnesc cel mai bine în întuneric total, ca şi atunci când dormi.
Odihneşte-ţi ochii si ei vor avea grijă să vezi bine.
OBICEIUL #4: "Hrăneşteţi organismul cu ... apă"
Apa...cea mai întâlnită substanţă de pe pământ are propietăţi vindecătoare pentru întreg organismul uman.
Ochii tăi sunt umpluţi cu apă - umoare apoasă - care este responsabilă cu aproximativ 15-20% din capacitatea de refracţie a ochiului.
Pentru a păstra rata de refracţie a umoarei apoase, în fiecare dimineaţă când te trezeşti primul lucru pe care să îl faci este să bei jumătate de litru de apă.
Da... jumătate de litru de apă, pentru că întregul tău organism este însetat după o noapte de somn şi trebuie să fie hidratat.
Un factor important este ca globul ocular să fie mereu umed pentru a avea mobilitate de mişcare. Pentru acest lucru sunt responsabile lacrimile.
Îţi recomand să îţi clăteşti ochii oricât de des poţi, mai ales dimineaţa şi seara, cu apă rece şi/sau caldă. Astfel vei benificia de benificiile terapiei cu apă.
OBICEIUL #5: "Mişcă-ţi corpul şi ai să vezi bine."
Un studiu efectuat la Universitatea din Columbia, a relevat că efectuarea zilnică a activităţilor sportive ajută la îmbunătăţirea vederii.
Nu trebuie să fii sportiv de performanţă, dar efectuarea zilnică a 10-15 minute de mişcare sunt suficiente pentru eliberarea tensiunii din musculatura oculară.
Mişcarea zilnică pentru un minim de 10 minute pe zi reduce tensiunea oculară cu 20%.
Astfel riscul ca problemele de vedere să apară sunt cu 20% mai mici. În felul acesta şansele de apariţie a problemelor de ochi sau mai ales a glaucomului sunt mai aproape de nule.
Foloseste aceste obiceiuri simple pentru a-ti imbunatati vederea alaturi de cele 2 exercitii.
____________________
Cum sa iti asezi monitorul pentru a preveni durerile de ochi ?
Monitoarele performante sunt mai blande cu ochii si pot avea protectii speciale. Dar cum nu intotdeauna iti poti alege monitorul, mai ales la locul de munca, macar ai grija sa ti-l asezi corect.
• Distanta ideala intre ochi si monitor este mai mare de 50 centimetri. Pentru a citi un scris mic, nu e bine sa te apropii, ci sa maresti fontul.
• Partea de sus a ecranului ar trebui sa fie la nivelul ochilor tai, asa incat atunci cand citesti sa te uiti usor in jos.
• Indeparteaza sursele de lumina aflate deasupra si in spatele tau. Acestea se reflecta in monitor si fac scrisul mai putin vizibil, deci va trebui sa te fortezi mai tare ca sa vezi bine. Stinge monitorul si observa daca se reflecta in el vreo lumina.
• E ideal sa nu-ti asezi monitorul in fata ferestrei sau a unui perete perfect alb. Lumina de afara si cea reflectata de perete ar ajunge exact pe monitorul tau.
• Lumina din camera in care lucrezi nu trebuie sa fie prea puternica, dar nici intunericul nu e bun. E ideala o lumina slaba, la jumatate din intensitatea celei dintr-un birou normal. Becurile incandescente sunt mai sanatoase pentru ochi decat cele fluorescente.
• Cand te asezi pentru prima data la un monitor ajusteaza contrastul si stralucirea dupa nevoile tale. Daca sunt prea mari sau prea mici, ochii obosesc mai repede.
• Cand ai de citit un text lung, modifica documentul asa incat sa ai scris negru pe fond alb. Este combinatia cea mai putin solicitanta pentru ochi. Sunt greu de citit combinatiile unde contrastul este mic, de exemplu literele albastre pe un fond bleu.
• Daca ai de copiat un text tiparit, asaza documentul pe ceva inalt, chiar langa monitor si indreapta catre el o lampa de birou care sa nu bata in monitor.
Ai grija de ochii tai!
_____________________________

  Pentru mai multe informații despre cum poți sa îți îmbunătățești natural vederea,
        vizitați pagina:
http://www.RenuntaLaOchelari.com
(link faceți-l click-abil) și abonați-vă
        la sfaturile săptămânale gratuite

[Am facut cuvenita rectificare!]
[Asa patesti cand preiei TEXTE care nu indica ... ce si cum ...]
Multumesc,
acum stim si AUTORUL, si Pagina!
===========================
=============================================
===========================================================

5. Bioritmul uman. Bioritmul intern. Bioritmul extern
Bioritmurile reprezinta fluctuatiile lunare naturale care guverneaza fiinta umana din punct de vedere fizic, emotional si intelectual.
Bioritmul fizic
Acest ciclu are efecte asupra aspectului fizic al organismului. Acesta cuprinde nivelurile de energie, rezistenta, puterea fizica globala si rabdarea. Jumatatea pozitiva a ciclului este cea in care ne simtim cel mai bine. Aceste cicluri influenteaza factorii fizici cum ar fi coordonarea dintre ochi si mina, puterea, rabdarea si rezistenta la diferite boli.
Perioada de maxim este atunci cind ne simtim in stare din punct de vedere fizic sa depunem eforturi in ceea ce priveste proiecte care cer putere si rezistenta mare.
Perioada de minim este in cea de-a doua jumatate a ciclului, cind avem mai putina energie si vitalitate. Trebuie sa tinem cont de aceste perioade mai ales atunci cind avem in vedere efectuarea unor activitati care necesita rezistenta fizica - fie in munca, fie in sport.
Bioritmul emotional
Acest ciclu guverneaza sistemul nervos si de cele mai multe ori este denumit ritmul sensibilitatii. El influenteaza starile emotionale, stimuleaza dragostea sau ura, optimismul sau pesimismul, pasiunea sau indiferenta, depresia sau inflacararea.
Perioada de maxim se inregistreaza atunci cind ne simtim cel mai creativi, cel mai iubitori si calzi si probabil mult mai deschisi in ceea ce priveste relatiile interumane.
Perioada de minim este atunci cind sintem mai inclinati sa fim retrasi si mai putin cooperanti. Este posibil ca in aceasta perioada sa fim foarte nervosi si negativisti cu privire la tot ce se intimpla in viata de zi cu zi.
Bioritmul intelectual
Se presupune ca acest ciclu isi are originea in creier. El influenteaza memoria, agerimea, rapiditatea de a invata lucruri noi, abilitatea de a rationa, acuratetea aprecierilor si calculelor.
Perioada de maxim este atunci cind reactia intelectuala este la apogeu - sintem deschisi sa acceptam si sa intelegem ideile, teoriile si abordarile noi, indiferent de natura lor.
Perioada de minim a bioritmului intelectual este atunci cind nu putem intelege decit, in cel mai bun caz, foarte greu noile concepte si idei cu care venim in contact.
Zilele critice ale ciclurilor bioritmice
Aceste cicluri incep in momentul in care ne nastem. In momentul nasterii acestea sint intr-un punct median. Apoi oscileaza de la minimum la maximum, la diferite intensitati, de-a lungul intregii noastre vieti. Atunci cind oricare din cicluri se afla la punct maxim, actiunile pe care le intreprindem si care sint in strinsa legatura cu bioritmul respectiv au mult mai multe sanse de reusita si satisfactiile de pe urma lor sint mult mai mari - lucrurile stau invers in cazul in care ciclul se afla in perioada de minim. Multe persoane afirma ca viata lor s-a imbunatatit din momentul in care au inceput sa isi monitorizeze bioritmurile si sa actioneze in functie de nivelurile fiecaruia la un moment dat.
Toate cele trei cicluri trec prin faze pozitive (ascendente) si negative (descendente). Zilele in care un ciclu face trecerea de la faza pozitiva la cea negativa sau invers sint cunoscute drept zile critice.
Exista trei zile critice in fiecare ciclu si s-a dovedit statistic ca in aceste zile au loc mai multe accidente decit in oricare altele.
Istoria bioritmurilor
Acum 3.000 de ani, oamenii de stiinta din Grecia antica descopereau ritmurile regulate ale functiilor organice de baza, cum ar fi respiratia, activitatea renala, pulsul si, bineinteles, ciclul menstrual al femeilor. Multi dintre noi nici macar nu ne gindim la aceste aspecte legate de organismul nostru. Totusi, aceste cicluri ritmice influenteaza chiar si cele mai mici celule din corpul uman din ziua in care ne nastem pina cind murim.
Hipocrate semnala faptul ca zilele bune si cele proaste fluctueaza ciclic atit in ceea ce ii priveste pe oamenii sanatosi, cit si pe cei bolnavi. Abia relativ recent teoria celor trei cicluri interne care au influente asupra structurii comportamentului au inceput sa isi cistige credibilitatea in societatea contemporana, iar oamenii au inceput sa isi dea seama ca, ghidindu-se dupa ele, viata lor a devenit mai buna si mai usoara.
Parintii teoriei bioritmului
In timpurile moderne se considera ca parintii teoriei bioritmului sint dr. Wilhem Fliess si Hermanna Swoboda.
Wilhem Fliess, medic german din Berlin, a oferit prima incercare de a explica acest fenomen pe bazele ciclurilor fiziologice si emotionale.
Mai tirziu, un medic austriac, profesor Alfred Telcher, a dezvoltat mai departe teoria, identificind o a treia componenta - ciclul intelectual.
Hermanna Swoboda a fost profesor de psihologie la Universitatea din Viena. Dr. Wilhelm Fliess era specialist ORL-ist la Berlin. Ca in multe cazuri de descoperiri stiintifice de acest fel, atit Fliess, cit si Swoboda lucrau la acelasi lucru, cu metode asemanatoare, fara a sti unul de altul. Totusi, ceea ce este cu adevarat extraordinar este faptul ca acesti doi oameni de stiinta, chiar daca au facut cercetari independent unul de celalalt, au ajuns aproape la aceeasi concluzie.
Atit Swoboda, cit si Fliess au considerat ca psihologia este o stiinta intriganta si, datorita cartilor si informatiilor pe care le aveau despre teorii din negura timpului, au inceput sa fie interesati de ciclurile organismului uman.
Schimbarile din viata de zi cu zi
Swoboda si-a publicat lucrarea la Universitatea din Viena in 1900, iar acolo scria, printre altele: Viata este supusa unor schimbari care au loc periodic. Prin aceste schimbari nu trebuie sa intelegem ca sint acelea care au loc in ceea ce priveste destinul nostru sau cele care au loc de-a lungul vietii fiecaruia dintre noi. Chiar si pentru cineva care a trait fara a fi influentat de forte din afara, departe de orice ar fi putut sa ii transforme starea fizica sau mentala, viata nu va fi aceeasi in fiecare zi a vietii. Chiar daca avem o sanatate fizica extraordinara, asta nu inseamna ca nu ne simtim in unele zile ca si cum am fi bolnavi sau mai putin fericiti decit de obicei.
Analizind visurile, ideile si impulsurile creative ale pacientilor sai, Swoboda a observat ritmuri sau tipare foarte regulate. De asemenea, a observat ca femeile care nascusera de curind incepeau sa fie nelinistite in ceea ce priveste copiii lor de fiecare data cind se aflau in zi critica sau cind aceasta se apropia.
Descoperirea lui Swoboda cu privire la aceste doua bioritmuri l-a impins sa scrie o succesiune de carti foarte populare si deosebite de caracterul celorlalte de aceeasi factura, in care explica si dezvolta ideile cu privire la ciclurile umane. Prima din aceste carti, publicata in 1904, poarta titlul Perioadele din viata omului (semnificatia lor psihologica si biologica). A doua sa carte, intitulata Studii pe baza psihologiei, dezvolta munca sa de cercetare asupra creativitatii si repetabilitatii visurilor. In anul 1909, publica o brosura care include o metoda de a calcula momentul in care apar zilele critice in viata numita Zilele critice ale oamenilor.
Cea mai buna carte a lui Swoboda - si printre ultimele - a fost un volum de aproape 600 de pagini care poarta titlul de Anii lui sapte. Mare parte din aceasta creatie a fost realizata pentru a demonstra teoria privind bioritmurile dind o analiza matematica cu privire la modul in care sincronizarea nasterilor are tendinta de a fi ritmica si previzibila din generatie in generatie in cadrul aceleiasi familii.
Bisexualitatea umana
Wilhelm Fliess, pe de alta parte, nu a primit atit de multe laude pentru descoperirea sa precum Swoboda. Pe la inceputul secolului al XIX-lea, el i-a spus lui Sigmund Freud, care ii era prieten, despre teoria sa privind bioritmurile. Freud, bine cunoscut lumii intregi ca parinte al psihologiei moderne, era foarte interesat de tot ceea ce tinea de comportamentul uman si era fascinat de lucrarile lui Fliess. Pe parcursul a cinci ani, cei doi si-au scris sute de scrisori unul altuia in care discutau despre ce a mai descoperit si ce cercetari a mai facut fiecare.
Atit Fliess, cit si Freud aveau un interes deosebit pentru bisexualitatea umana. Fliess a inceput sa demonstreze bisexualitatea celulara prin intermediul cercetarilor sale asupra bioritmurilor, aratind ca atit barbatii, cit si femeile au un ciclu emotional identic. El specifica faptul ca femeile sint influentate mai mult de ciclul emotional, pe cita vreme barbatii sint mai afectati de ciclul fizic.
El concluziona ca, datorita bisexualitatii celulare, atit la barbati, cit si la femei coexista ambele cicluri, adaugind ca barbatii au chiar si un pseudociclu menstrual, daca se poate spune asa. In 1909, Fliess a publicat o carte intitulata Cursul vietii, lucrare care a indemnat un alt doctor, Hans Schlieper, sa scrie o carte despre bioritmuri purtind titlul Anul in spatiu.
Bioritmurile circadiene
De-a lungul timpului, oamenii au fost intrigati de efectul pe care il au Soarele, Luna si stelele asupra vietii lor de zi cu zi. Ciclul noapte-zi si schimbarile datorate anotimpurilor au reprezentat sursa credintelor religioase si a investigatiilor mai mult sau mai putin stiintifice de la aparitia omului pe Pamint. Abia relativ recent omenirea a inceput sa inteleaga mai bine ritmurile biologice - sau bioritmurile - care regularizeaza existenta omului.
Acum se stie faptul ca glanda pineala, in afara de faptul ca este cea care impune ritmul si cea care inregistreaza trecerea timpului, este un organ fotosensibil, care interpreteaza mesajele senzoriale transmise de retina. Ea descifreaza mesajele lumii inconjuratoare, cum ar fi ciclul lumina-intuneric al zilelor si noptilor si schimbarile care au loc in fiecare anotimp, si le traduce in mesaje hormonale pe care le trimite in intregul organism. De aici rezulta un bioritm intern zilnic numit ritm circadian. Perioada necesara traversarii unui singur ciclu complet al ritmului circadian se numeste perioada de ritm si reprezinta, de obicei, o zi. Secretia de melatonina a glandei pineale atinge punctul maxim in timpul noptii. Acesta este unul din modurile in care glanda pineala stabileste comunicarea cu alte organe si are rolul de masurator al timpului zilnic pentru intregul organism.
Relativ recent s-a descoperit si faptul ca printre bioritmuri se afla si ciclul intuitiv sau psihic. Acest ciclu de 38 de zile coincide cu cele patru aspecte ale lui Platon si cu cele patru functii ale lui Carl Jung. Jung, cel mai cunoscut psiholog si profesor, descria cele patru functii ca fiind: senzatiile, gindirea, sentimentele si intuitia. Aceste patru functii sint intr-o strinsa si directa legatura cu cele patru cicluri bioritmice regulate: fizic, intelectual, emotional si intuitiv, iar acestea lucreaza impreuna pentru a regla capacitatile noastre fizice si mentale, precum si sanatatea intregului organism.
Al patrulea ciclu controleaza perceptia subconstienta, instinctul, presimtirile si al saselea simt, indiferent care ar fi acesta.
Sursa: Netmedic.ro
Bioritmul cotidian al organelor interne
Trăim cu toţii într-un univers ciclic. Totul în jurul nostru se repetă: sec, min, orele, zilele, anii, anotimpurile, somnul, respiraţia, bătăile inimii.
Viaţa e formată dintr-o întreagă gamă de cicluri care creează o adevărată simfonie. Dacă reuşim să menţinem un ritm corect în interiorul şi în afara noastră, "concertul" pe care-l susţinem aici, pe Pământ, va fi unul lung şi melodios. Dar, ca să reuşim asta, trebuie să ştim cum. Un mecanism important al corpului este bioritmul cotidian al organelor interne.
Despre bioritmul corpului uman s-a scris destul de mult, dar despre cel al organelor nterne, mult mai puţin. Johanna Paungger şi Thomas Poppe, în cartea "Aus eigener kraft", fac o descriere amănunţită a ritmului funcţiilor organelor noastre interne.
Autorii afirmă că fiecare dintre organele corpului are o activitate maximă de 2 ore pe zi, după cum urmează:
- vezica biliară (23:00-1:00)
- ficatul (1:00-3:00)
- plămânii (3:00-5:00)
- intestinul gros (5:00-7:00)
- stomacul (7:00-9:00)
- splina şi pancasul (9:00-11:00)
- inima (11:00-13:00)
- intestinul subţire (13:00-15:00)
- vezica urinară (15:00-17:00)
- rinichii (17:00-19:00)
- circulaţia sangvină (19:00-21:00)
Haideţi să încercăm să analizăm, din acest punct de vedere al autorilor, o zi din viaţa noastră!
Stomacul
E foarte important cum ne trezim dimineaţa. Dacă am încerca să observăm cum se trezesc animalele dimineaţa, am constatat că ele mai întâi se întind, începând fără grabă noua zi.
Să luăm exemplu de la animale şi să încercăm să ne trezim dimineaţa liniştiţi, acordându-ne câteva clipe de relaxare înainte de orice activitate zilnică. Mulţi se trezesc dimineaţa cu "sufletul la gură", cu teama că nu au timp de a rezolva ceea ce şi-au propus. Ar fi bine să ne trezim puţin mai devreme decât o facem de obicei pentru a simţi liniştea dinaintea zilei care abia începe.
Între orele 7:00 şi 9:00, funcţiile stomacului sunt la valoare maximă, deci trebuie să luăm micul dejun fără grabă. Ar trebui să ţinem cont şi de calitatea şi cantitatea alimentelor pe care le consumăm la această masă.
Splina si pancreasul
În intervalul orar 9:00-11:00 lucrează intens splina şi pancreasul, stomacul odihnindu-se. În acest interval e recomandat să nu consumăm alimente greu digerabile.
Pancreasul e cel care controlează nivelul glicemiei. E de preferat să nu consumăm prea multe dulciuri pentru a nu forţa funcţia pancreasului.
Splina, "cimitirul trombocitelor", dacă nu funcţionează corect, se poate perturba nivelul trombocitelor din sânge.
Inima
Între orele 11:00 şi 13:00, activitatea inimii este la capacitate maximă. În această perioadă nu se recomandă mese copioase, care presupun un consum suplimentar de energie, care va fi luat din energia necesară activităţii intense a inimii.
Intestinul subţire
Are o activitate intensă între orele 13:00 şi 15:00.
Autorii afirmă că nu de multe ori s-a observat că un angajat cu norma redusă de muncă realizează la serviciu la fel de mult ca un angajat cu norma întreagă.
De ce? Din cauza randamentului scăzut al organismului după orele 13, mai ales după un prânz copios. Activitatea intestinului subţire, cu rol important în procesul de digestie, e ghidată de sistemul nervos vegetativ, aceasta putând fi blocată sau dereglată de stres sau nervozitate. Din acest motiv se recomandă ca masa de prânz să fie luată în linişte.
Vezica urinară
Între orele 15:00 şi 17:00 e perioada în care funcţionează la maxim vezica urinară.
Ea are un rol important în dezintoxicarea organismului, alături de rinichi. Acest lucru poate fi accelerat cu ajutorul ceaiurilor diuretice, care au un efect maxim dacă sunt băute până la ora 19:00.
Rinichii
Între orele 17:00 şi 19:00 rinichii funcţionează intens. Dacă în acest interval orar, puteţi beneficia, alături de un ceai diuretic, şi de un masaj de relaxare, se produce o dezintoxicare mai eficientă a corpului. După ora 19:00 e bine să nu se consume o cantitate prea mare de lichide, înainte de somnul de noapte.
Circulaţia sanguină
Are o activitate intensă între orele 19:00 şi 21:00. Autorii spun că dacă mulţi părinţi au zilnic o problemă cu adormitul copiilor înainte de ora 19:00, după această oră, trimisul la culcare devine deseori "o bătălie crâncenă", care de obicei e câştigată de către copii. În această perioadă, corpul şi spiritul se gândesc la cu totul altceva decât la dormit...
De la ora 21:00 până la ora 23:00 se realizează o acumulare intensă de energie în corp. Aceste 2 ore ale recuperării energetice se numesc la chinezi, după un meridian al corpului, "triplul încălzitor".
Cei care sunt în această perioadă sensibili la frig, cei care nu pot dormi decât într-o cameră încălzită nu ar trebui să ignore acest semnal. Undeva s-a creat un dezechilibru fizic sau emoţional şi necesită atenţie.
Pentru mulţi dintre noi, cele 2 ore sunt pline de vitalitate. Acest lucru e mai uşor vizibil la tineri, care în această perioadă se gândesc să meargă la distracţii şi nu la somn. Multora dintre noi ni s-a imprimat ideea, ani de-a rândul, că seara trebuie să ne culcăm devreme, corpul refăcându-se prin somn până la miezul nopţii. Poate că aceste vorbe sunt de fapt interpretarea greşită a ideii că noi acumulăm intens energie între cele 2 ore.
Vezica biliară şi ficatul
Între orele 23:00 şi 1:00 se realizează intens funcţiile vezicii biliare. Aceasta, care contribuie cu secreţiile ei la digestie, e un organ care, prin disfuncţia lui, dă mari probleme întregului organism. Cei care se trezesc des noaptea în această perioadă trebuie să-şi pună cumva problema unei funcţionări greşite a bilei sau a ficatului.
Stresul şi mâncarea consistentă cu prăjeli şi grăsimi seara împiedică o funcţionare corectă a bilei.
Compresele umede şi calde aplicate pe zona ficatului sunt benefice în acest interval orar. Ceaiul fierbinte, băut cu înghiţituri mici, mai ales cel de pelin, băut cu 20 de minute înainte de masă, ajută la activarea funcţiei bilei. Sucul de ridichi ajută, de asemenea. E de mare importanţă descongestionarea intestinului gros care, dacă nu se realizează în mod natural, se poate face cu ajutorul unor clisme. În acest interval orar ar trebui evitate, pe cât posibil, băuturile şi alimentele reci.
Dacă sunt probleme în funcţionarea bilei sau a ficatului, munca desfăşurată în perioada nopţii e foarte nocivă, deoarece nu se pot reface cele 2 organe. Mai avem încă 6 ore din noapte pentru a încheia ciclul de funcţionare al organelor interne pe parcursul unei zile.
Ficatul
Între orele 1:00 şi 3:00 dimineaţa funcţionează intens ficatul. Acesta, dacă are o structură deteriorată, se poate reface în anumite condiţii, importantă fiind odihna prin somn alături de o bună încălzire a corpului.
Funcţia ficatului suferă din cauza toxicităţii mărite a unor alimente, a alcoolului, nicotinei, cât şi a stresului.
De reţinut e că alcoolul şi nicotina au un efect mult mai dăunător între orele 1:00 si 5:00 dimineaţa.
Plămânii
Între orele 3:00 şi 5:00 dimineaţa e rândul plămânilor să funcţioneze intens.
Mulţi fumători au un acces de tuse dimineaţa pentru că plămânii au lucrat toată noaptea şi acum dau afară substanţele care nu trebuie să fie în interiorul lor.
Intestinul gros
Între orele 5:00 şi 7:00 dimineaţa, intestinul gros are o funcţie maximă. Hrana stă în intestinul subţire circa 2 ore, iar în cel gros, chiar 20 de ore. Scaunul subţire indică probleme de digestie în intestinul subţire, iar constipaţiile pun în evidenţă o creştere a toxicităţii organismului.
Alungaţi bătrâneţea! Cu această ocazie, prin scurta călătorie în intervalele orare ale unei zile am încercat să vă prezint, cu ajutorul celor 2 autori, câteva aspecte ale ceasului nostru interior. Cunoaşterea acestor ritmuri ne face să avem încredere în instinctele noastre, acţionând corect pentru a ajuta funcţiile organismului.
E foarte important să nu simţim că îmbătrânim o dată cu vârsta, căci starea fizică bună a intelectului, puterea de a munci, de a iubi scad considerabil îmbătrânirea.
Să ne ascultăm ceasul interior şi să încercăm să ne adaptăm ritmului său, strivind prejudecăţile. Există personalităţi care au trăit, creând la vârsta de 80 de ani opere nemuritoare, sau tineri care la 30 de ani aşteaptă cu resemnare pensia.
Viaţa zilnică ne arată că fericirea nu are legătură cu vârsta şi bogăţia, ci cu liniştea interioară, cu mulţumirea lucrului împlinit, indiferent de lumea din jur.
Gândurile noastre nu pot modifica totdeauna aspectul lumii exterioare, însă lumea interioară se poate schimba într-o fracţiune de secundă, dacă dorim şi avem voinţa să o facem. Aici este secretul în dorinţă, voinţă şi, mai ales, credinţă.
Să nu uităm că totdeauna pasul cu noul menţine tinereţea, iar conservatorismul, în general, aduce bătrâneţea.
PUTEREA MINŢII. Mulţi se întreabă ce se întâmplă cu corpul uman, cu ritmurile organelor sale, în călătoriile care schimbă fusurile orare. În acest caz, când ajungem într-o ţară unde soarele e pe cer, în timp ce ceasurile interioare semnalizează că e ora de culcare, funcţiile organelor sunt date peste cap, durând câteva zile până ce-şi pot reveni la un echilibru funcţional.
E bine să ne cunoaştem propriul corp pentru a căuta o metodă proprie care să ne ajute la depăşirea cât mai rapidă a acestei adaptări.
Unele dintre aceste probleme se bazează pe activitatea mentală a fiecăruia. Mulţi oameni cărora nu le pasă de călătoriile lungi, de-a lungul şi de-a latul globului, şi nici de fusurile orare, stăpânesc arta de a se simţi oriunde ca acasă. Acestora le reuşeşte cel mai repede schimbarea ritmurilor corpului. Ei sunt oamenii care călătoresc toată viaţa cu bagaje puţine, atât material, cât şi în inimă
Preluat de pe Scribd.com
Ne este imposibil sa fim eficienti 24 de ore din 24,
insa, in anumite momente din zi ne simtim mai plini de energie, mai creativi sau mai bine dispusi. Medicii spun ca orologiul biologic intern este explicatia, el dictand suisurile si coborasurile capacitatilor noastre fizice si mentale.
Cronobiologia este stiinta care se ocupa de ritmurile noastre biologice, ne explica de ce unii dintre noi se simt mai in forma dimineata, iar altii seara. Pe parcursul a 24 de ore, toate functiile organismului (secretiile hormonale, temperatura, tensiunea arteriala, forta musculara, vigilenta, memoria, digestia si respiratia) fluctueaza, astfel incat exista momente in care acestea ating cote maxime, dar si momente in care ating cote minime.
Ceasul biologic intern ne programeaza si guverneaza intreaga activitate: somnul, capacitatea fizica si intelectuala, sexualitatea, alimentatia. De fapt sunt mai multe orologii - grupuri de molecule in interacţiune, aflate in plamani, ficat, pancreas, splina, piele, esofag si timus, care sunt sincronizate de "ceasul de control" din creier - tot un grup de celule nervoase din vecinatatea zonei unde nervii optici se incruciseaza.
Cortizolul si adrenalina deci forma in care te simti
In functie de lumina primita de ochi, ceasul de control decide sporirea cantitatii de melatonina, hormonul somnolentei. Tot in functie de ora se activeaza si secretia hormonului fericirii, care ofera o stare de spirit bună. Chiar si testosteronul are ora sa exacta: 9. Atunci nivelul este maxim, fapt care explica dorinta sexuala puternica, perceputa mai ales de barbati.
Admin 
6. Lamaia. Un fruct miraculos
Lamaia este un produs miraculos pentru uciderea celulelor canceroase.
Ea este de 10.000 de ori mai puternica decat chimioterapia !!!
De ce nu suntem noi la curent cu asta?
Pentru ca exista laboratoare interesate in fabricarea unei versiuni sintetice, care le-ar aduce imense beneficii.
Voi puteti, de asemeni, sa va ajutati un prieten care are nevoie, anuntandu-l ca sucul de lamaie ii este benefic pentru a preveni boala.
Gustul ei este agreabil si el nu produce efectele oribile ale chimioterapiei.
Daca aveti posibilitatea, plantati un lamai in spatiul sau in gradina voastra.
Cate persoane mor in timp ce acest secret este pastrat cu invidie, pentru a nu fi afectate beneficiile multimilionare ale marilor corporatii?
Cum stiti, lamaiul nu ocupa mult loc si este cunoscut pentru varietatile sale de lamai si lime.
Puteti sa consumati fructul in diverse moduri : puteti sa mancati pulpa, sa faceti suc, sa faceti bauturi, serbet etc.
I se atribuie multe virtuti, dar cea mai interesanta este efectul produs asupra chisturilor si tumorilor. Aceasta planta este un remediu probat contra cancerului de toate tipurile. Unii afirma ca este de mare utilitate in toate tipurile de cancer. Se considera, de asemeni, ca este un agent antimicrobian cu spectru larg, care controleaza infectiile bacteriene si cu ciuperci, eficace contra parazitilor interni si a viermilor, regularizeaza tensiunea arteriala crescuta si este antidepresiv, combate stress-ul si bolile nervoase.
Sursa acestei informatii este fascinanta; ea provine de la unul din cei mai mari fabricanti de medicamente din lume, care afirma ca dupa mai mult de 20 de experimente efectuate in laborator dupa 1970, rezultatele au relevat ca sucul de lamaie distruge celulele maligne din 12 tipuri de cancer, intelegand aici cel de colon, de san, de prostata, de plaman, de pancreas...
Componentele acestui arbore au demonstrat ca actioneaza de 10.000 de ori mai bine decat produsul Adriamycin, un produs chimioterapeutic utilizat uzual in lume pentru incetinirea cresterii celulelor canceroase. Si ce este inca foarte uimitor este ca acest tip de terapie cu extract de lamaie distruge numai celulele maligne canceroase si nu afecteaza celulele sanatoase !
Institutul de Stiinte in Sanatate, L.L.C. 819 N. Str Charles Baltimore, MD 1201
Lamaia este una dintre cele mai bogate alimente in vitamina C. Nu numai ca este bun pentru apararea impotriva racelilor dar cercetarile recente arata ca, persoanele care consuma fructe si legume bogate in vitamina C au sistemul digestiv mult mai eficient si sunt mai susceptibile de a pierde in greutate decat cei care nu consuma.
In plus, sucul de lamaie creste aciditatea sistemului digestiv. Acest lucru ajuta corpul sa absoarba calciul, dupa care este stocat in celulele grase. Cercetarile au aratat ca sunt arse mai multe celule de grasimi cu cat exista mai mult calciu intr-o celula de grasime.
Fructul contine un complex de vitamine si minerale cum ar fi: B, C, P, calciu, fier, fosfor, potasiu, magneziu si zinc.
Efectele benefice asupra sanatatii:
• este un bun tonic cardiac si nervos remineralizant si antianemic datorita continutului ridicat de vitamine si minerale;
• are actiune antiinflamatoare si antiseptica;
• scade aciditatea gastrica si este carminativ iar din aceasta cauza are un rol esential in imbunatatirea digestiei lente si in tratamentul ulcerului;
• are un efect benefic in curatarea rinichilor si a vezicii urinare;
• ajuta la functionarea corespunzatoare a ficatului si a aparatului cardiocirculator, dilatand vasele de sange, crescand elasticitatea lor si fiind un hipotensiv extrem de eficient;
• este un aliat de incredere impotriva stomatitelor si a aftelor dar si a greturilor, starilor febrile, starilor de voma, viermilor intestinali si constipatiei.
Cura cu lamai
Cura cu lamai este recomandata impotriva reumatismului, a gutei, a colicilor nefritice (de rinichi). Se bea zeama cu ajutorul unui pai pentru a evita contactul dintiilor cu acidul sucului de lamaie. Se incepe cu zeama unei lamai si se mareste treptat doza daca stomacul o suporta. Cura dureaza 21 de zile si se pot manca pana la 4-5 lamai pe zi, pentru a cobori apoi treptat numarul lor.
Pentru curatarea tenului cura este mai putin aspra si daca stomacul nu suporta zeama, beti in fiecare seara o ceasca de apa calda indulcita in care stoarceti zeama unei lamai.

Bea suc de lamaie cu apa calduta in fiecare dimineata. Incepand ziua cu sucul de la o lamaie intr-un pahar de apa calda vei stimula sistemul digestiv.
Apa este, de asemenea, cruciala pentru pierderea in greutate. Apa ajuta la o digestie sanatoasa si la eliminarea deseurilor, asa ca asigura-te ca bei sase-opt pahare pe zi. Alcoolul ar trebui limitat la un singur pahar mic de vin pe zi, iar cafeaua si ceaiul la un nivel minim. Evita bauturile acidulate si sucurile de fructe indulcite.

Asadar, aceasta mica lamaie face minuni in lupta cu kilogramele. Nu ezitati sa o folositi! Fie in combinatie cu apa, fie in salate sau, de ce nu, sa ornati diverse prajituri.
Pentru a obtine rezultatele dorite se face sport zilnic: plimbari prin parc, aerobic si urcatul scarilor cat mai des cu putinta. Veti slabi frumos si intr-un timp record!
Admin
7. Sarea si Sanatatea.
Merita sa cititi atent pana la sfarsit, unde voi oferi solutii practice si ieftine la aceasta adevarata problema de sanatate; Nu e nevoie sa cheltuiti bani grei pe ceva ce se gaseste in abundenta la noi.
"Aveti sare intru voi si traiti in pace unii cu altii."
Sfanta Evanghelie dupa Marcu, 9, 50

In vechime, sarea era extrem de pretuita. Nu degeaba se spune, in popor, despre un om deosebit, ca este precum "sarea pamantului". In imperiul roman, ostasii erau adesea platiti in sare (in latina, sal, salis), de unde a ramas si cuvantul care exprima remuneratia pentru munca, salariu (salarium).
Pe vremuri, sarea era atat de greu de procurat si valoarea ei era atat de mare, incat nimeni nu-si ingaduia sa o risipeasca. De aici si vorba populara "daca se varsa sare, iese cearta."
La modul propriu, "un graunte de sare" facea (si va face mereu) diferenta dintre o mancare buna si una fara gust, iar la modul figurat, vorba "nesarata" este vorba nelalocul ei, lipsita de "bun gust" si de bun simt.
Oaspetii de mare cinste sint intampinati, deloc intamplator, "cu paine si sare". Intr-un foarte cunoscut basm romanesc, o fata de imparat ii spune tatalui ei ca il iubeste ca "sarea in bucate". Stiinta confirma astazi intelepciunea ascunsa in vorbele aparent ciudate ale fetei: sarea reprezinta, cu adevarat, un element absolut indispensabil vietii fiziologice a omului.
Sarea constituie unul dintre cei mai eficienti si mai raspanditi conservanti alimentari. Trebuie retinut ca, pina la aparitia frigiderelor, sarea, in mari cantitati, era aceea care se folosea pentru conservarea alimentelor.
Nu in ultimul rand, sarea este si un medicament extraordinar, poate unul dintre cele mai vechi remedii din lume, apreciat in medicina populara ca leac de capatai.
DAR CE ESTE, DE FAPT, SAREA?
Dupa definitia fortata din DEX, sarea este "o substanta cristalina, sfaramicioasa, care constituie un condiment de baza in alimentatie si este folosita in industria conservelor, in tabacarie, in industria chimica etc; clorura de sodiu (NaCl)." O definitia similara gasim in Larousse, Webster, etc.
Trebuie sa atragem, insa, atentia ca, in aceste definitii, sarea este identificata in mod fortat, dupa niste criterii si interese industriale si comerciale, cu substanta numita clorura de sodiu (NaCl).
DAR SAREA NATURALA, ADEVARATA, NU A FOST, NU ESTE SI NU VA FI NICIODATA ACELASI LUCRU CU CLORURA DE SODIU (NaCl), O SUBSTANTA OBTINUTA PRIN PROCESAREA CHIMICA SI MECANICA SI DENATURAREA SARII GRUNJOASE.
Sa vedem de ce afirmam aceasta. De mii de ani, omul a folosit pentru alimentatia sa si a animalelor sale numai sare naturala, grunjoasa, sub forma de cristale mari, numita si sare gema. Drobii sau bulgarii de sare se zdrobeau, se pisau manual, in casa, in piua, pe masura ce aceasta se consuma. Sarea naturala, gema se gaseste inca in Romania, din abundenta, in zacaminte de suprafata (munti de sare), in vreme ce in alte tari europene (Austria, Franta), ea este exploatata numai din zacaminte subterane.
Care este insa, mai exact, diferenta dintre sarea naturala, gema si
sarea de masa, fina si extrafina?
SAREA NATURALA, GEMA; GRUNJOASA, NERAFINATA este cea care se ia direct din zacaminte. Ea contine, pe langa clorura de sodiu (NaCl), peste 80 de substante minerale si oligominerale, care ii dau, impreuna cu incarcatura sa geo-magnetica, extraordinare proprietati vindecatoare si gustul sau inconfundabil.
UNDE SE GASESTE SAREA GRUNJOASA, NEIODATA?
La magazinele naturiste si in Plafaruri, unde se vinde ambalata in pungi de 1/2 Kg, asa cum s-a impus prin revizuirea din 2004 a Ordonantei din 2002 privitoare la iodarea obligatorie a sarii.
SAREA DE MASA, FINA SI EXTRAFINA se afla pe rafturile tuturor supermarket- urilor si pe mesele tuturor restaurantelor. Ea se prezinta sub forma unor granule mici, de culoare alba, sau a unui praf alb, super-prelucrat si super-procesat chimic si este obtinuta, in general, prin recristalizarea artificiala a sarii geme si macinare dupa granulatia dorita. Acest proces saraceste foarte mult, aproape complet, sarea de elementele minerale si oligominerale (mai cu seama magneziul si calciul), marind, in mod artificial, concentratia de clorura de sodiu (NaCl). In plus, pentru a evita intarirea sarii rafinate, fabricantii industriali ii adauga un "antiaglomerant" , E 535, adica. ferocianura de sodiu, un aditiv in mod clar toxic pentru organism, caci este o sare a unei cianuri de fier, oricat am vrea sa dregem busuiocul si sa bagam capul in nisip, ca strutul. In rezumat - se inlatura oligomineralele, bune pentru sanatate, si se adauga E 535 (ferocianura de sodiu), daunatoare sanatatii, dar buna pentru buzunarele unora.
Sarea rafinata nu numai ca nu are nici o calitate terapeutica si nu mai da cu adevarat gust alimentelor gatite, dar provoaca, in plus, hipertensiune.
Medicina populara cunoaste peste o suta de utilizari terapeutice si chiar magice ale sarii, care era considerata in trecut, printre altele, si un adevarat leac impotriva duhurilor rele si a bantuirilor de tot felul.
SAREA IODATA ESTE TOXICA
In anul 2002, Guvernul Romaniei a emis HG 568, o ordonanta care impunea ca toata sarea din comert sa fie iodata. Se afirma ca, in acest fel, vor fi combatute afectiunile tiroidiene produse de deficientele de iod.
Numerosi cercetatori si medici, din Romania si din strainatate, familiarizati cu aceasta problema, afirma insa cu totul altceva decat aceasta versiune oficiala. Studii minutioase in acest sens au revelat ca un consum sporit de compusi sintetici ai iodului creste incidenta unor afectiuni tiroidiene autoimune, favorizeaza supradezvoltarea si chiar aparitia unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide. Consumul de compusi sintetici ai iodului (ioduri si iodati) produce alergie si mareste intoleranta la substantele care contin acest element (de exemplu, cele folosite in radiologie).
Din experienta altor tari, precum Anglia, Zair, Argentina, Australia, unde s-a practicat iodarea partiala a sarii, in unele orase sau comunitati, s-a demonstrat ca procedeul trebuie intrerupt imediat, deoarece a crescut ingrijorator numarul cazurilor de hipotiroidie, hipertiroidie (inclusiv Basedow), cancer tiroidian, precum si numarul cazurilor de alergie la iod. Unele boli enumerate, precum cancerul tiroidian si unele reactii anafilactice la iod (pot fi socuri anafilactice) sunt mortale. In Tasmania, tara care a "beneficiat" de iodarea obligatorie a sarii si a altor alimente, s-a remarcat faptul ca rata cancerului tiroidian a crescut de trei ori.
In anul 2001, au existat in Romania 12.417 cazuri de hipotiroidie; in 2000 fusesera 11.541, iar din 1994 pana in 1999 au fost inregistrate intre 4713 si 7359 cazuri de hipotiroidie. Trebuia, oare, pentru cele 12.417 de cazuri de bolnavi tiroidieni, iodata sarea pentru peste 20 de milioane de oameni, plus animalele? In plus, tratatul lui Harrison, dupa care se pregatesc medicii americani, afirma, la pagina 2143, ca "din cele 18 cazuri posibile de hipotiroidie, unul singur se datoreaza deficitului de iod".
Ca urmare, cercetatorii din celelalte tari care au experimentat, cu rezultate negative, de altfel, iodarea partiala a sarii, au observat ca, daca dai iod (compusi sintetici cu iod) unei populatii oarecare, unii fac hipotiroidie, altii fac hipertiroidie, unii fac cancere de tiroida, altii fac reactii alergice. Din moment ce mai mult de 99% din locuitorii Romaniei sint eutiroidieni, adica normali din punct de vedere tiroidian, nu se justifica deloc administrarea pe trei cai a iodului. Cauza impunerii unei astfel de masuri nu are nimic de a face cu criteriul umanitar. Mai degraba este vorba de anumite grupuri de interese, care iau lua bani grei de pe urma procesului de iodare a sarii.
TERAPIA INTERNA CU SARE
(toate recomandarile privesc exclusiv sarea naturala, grunjoasa, gema, neiodata si nu sarea "fina" de masa)
DIGESTIE DIFICILA, CONSTIPATIE, SLABICIUNE CORPORALA, SUBPONDERALITATE
- se consuma hrana condimentata cu sare gema sau sare marina (se gasesc in comert), care au un gust mult mai intens. S-a constatat ca sarea naturala are un efect mult mai puternic de stimulare a secretiei de sucuri gastrice si ca este un excelent activator al peristaltismuluigastrointestinal, fireste - cu conditia sa fie consumata cu moderatie. De altfel, inca de acum 500 de ani, celebrul medic si alchimist al Evului Mediu Paracelsus nota intr-un tratat ca digestia si excretia sint mult perturbate de absenta sarii din alimentatie.
HIPOTENSIUNE ARTERIALA, ARITMIE CARDIACA - dimineata, pe stomacul gol, se administreaza un sfert de cutit de sare marina (aproximativ 0,25 g), care se inghite cu o cana (250-300 ml) de apa plata. Tratamentul se face vreme de minimum o jumatate de an. Studii recente arata ca se obtin rezultate deosebit de bune, cu conditia ca tratamentul sa fie asociat cu alimentatia predominant vegetariana.
OSTEOPOROZA, CRAMPE MUSCULARE - se vor sara alimentele exclusiv cu sare gema neiodata, care este foarte bogata in oligoelemente implicate in procesele de asimilatie a calciului.
INTOXICATII CU SUBSTANTE LUATE PE CALE ORALA - intr-un litru si jumatate de apa calduta se pune o lingura de sare si se amesteca bine. Se bea rapid, pe nerasuflate. Imediat dupa ingerare, va apare o senzatie puternica de voma. Vom evacua continutul stomacului, aplecandu-ne in fata, "gadiland" cu inelarul si aratatorul mainii drepte glota(omusorul) si presand simultan cu putere stomacul cu mana stanga, stransa in pumn. Reflexul vomitiv va permite eliminarea, odata cu apa sarata, a substantelor toxice care ne-au creat probleme.
TUSE PERSISTENTA, TUSE USCATA - se tin pe limba cat mai mult timp cateva granule de sare gema (nu mai mult de un varf de cutit). Reactia de stopare a tusei se va declansa prin doua mecanisme: prin salivatie, care va deveni mult mai abundenta, si prin stimularea directa a sistemului nervos central, prin intermediul papilelor gustative.
CONTRAINDICATII LA ADMINISTRAREA INTERNA A SARII
Aportul masiv de sare este contraindicat in cazurile de hipertensiune si tromboza grava, precum si in fazele acute ale gastritei hiperacide si ale ulcerului gastroduodenal.
TRATAMENT EXTERN CU SARE
CALCULI RENALI, COLICI RENALE - un saculet de panza plin cu sare gema se pune pe un calorifer sau pe alta sursa de caldura si se lasa sa se incalzeasca pana la 50-60 de grade Celsius. Se aplica apoi pe sale (zona lombara), unde se tine vreme de o jumatate de ora.
ULCERATII PE PIELE - in doua linguri de miere de albine se pune o jumatate de lingurita de sare si se amesteca bine, pana cand se omogenizeaza. Se aplica apoi acest preparat pe zonele afectate. Rezultatele terapeutice sint uimitoare, acesta fiind un stravechi remediu, mentionat in tratatele medicale grecesti.
ARSURI DE GRADUL I SI II - pe zona afectata se presara sare grunjoasa din belsug. Aceasta aplicatie va spori pe moment senzatia de usturime, dar apoi edemele vor fi mult reduse, iar vindecarea va fi considerabil mai rapida. Nu se aplica sare pe arsurile grave, cu rana deschisa, intrucat produce o usturime insuportabila.
NAS INFUNDAT (RINITA CRONICA) - la un pahar de apa calda se pune o lingurita de sare gema sau marina si se amesteca bine pentru a se omogeniza. Se pune aceasta apa sarata calda in palma si se trage pe nara stanga si apoi pe nara dreapta, alternativ, pentru desfundarea cailor nazale. Acest procedeu este bine sa se faca in fiecare dimineata, pentru drenarea cailor respiratorii, inlaturarea surplusurilor de mucus, marirea acuitatii olfactive.
DURERI DE GAT - intr-un pahar cu apa fierbinte, se pun doua lingurite de sare naturala, dupa care se amesteca bine pana cand sarea se dizolva complet. Se face gargara cu acest preparat. Este de dorit ca apa sa fie cat mai fierbinte si sa ajunga cat jos in gat. Se reia acest tratament de 2-3 ori pe zi, pana la disparitia completa a afectiunii.
BAILE CU APA SARATA
Sint un remediu traditional de medicina populara, care se aplica astazi, cu un succes extraordinar, in clinici moderne din Austria si Germania. La o cada de apa calda (aproximativ 150 de litri), se folosesc doua kilograme de sare gema neiodata (amestecata in prealabil cu apa fierbinte, pentru a se dizolva mai usor). Baia dureaza 20-30 de minute si este important ca temperatura apei sa fie mentinuta mereu peste 37 de grade Celsius, pentru ca actiunea terapeutica sa fie maxima. Cercetatorii au observat ca aceste bai, care se fac o data la 3-4 zile, au efectele cele mai puternice in preajma lunii pline (de preferat cu 2-3 zile inainte).
Iata indicatiile terapeutice ale acestor bai:
DERMATOZE INFECTIOASE - se fac bai partiale, inmuind doar segmentul afectat, vreme de 15 minute, in apa sarata calda (7 linguri de sare la litru). Imediat dupa baie, pielea nu se sterge, ci se tamponeaza putin si se lasa sa se usuce. Acest remediu este excelent in tratarea infectiilor bacteriene si micotice (produse de ciuperci parazite).
REUMATISM - se fac de doua ori pe saptamana bai complete cu apa sarata fierbinte. Cele mai eficiente sint baile preparate cu sare marina neiodata, dar efecte foarte bune s-au obtinut si cu sarea de mina, cu cristale mari (nemacinata) .
CISTITE, INFECTII URINARE - se fac bai complete sau bai de sezut cu apa ceva mai sarata: 5 linguri de sare la litru. Baia va fi facuta in fiecare seara, pana la vindecarea afectiunii, iar apa trebuie sa fie cat mai fierbinte, insa suportabila (peste 38 de grade). Imediat dupa baie va veti sterge si va veti relaxa la caldura, evitand expunerea la frig sau curent.
ANEXITA, METRO-ANEXITA - se aplica procedura de la infectiile renale. Suplimentar, se va adauga in apa sarata de baie putina tinctura de iod.
RACEALA SI GRIPA - se fac bai ale picioarelor (talpi si glezne) cu apa fierbinte, cu foarte multa sare (10 linguri la litru). Baile vor dura 10 minute, dupa care ne vom incalta cu sosete groase si ne vom aseza la caldura, asa incat sa transpiram.
SAREA SI ENERGIA AURICA
S-a constatat experimental ca sarea naturala, netratata prin nici un fel de procedeu chimic sau termic, are o misterioasa influenta asupra corpului bioenergetic al fiintei umane. Toti cercetatorii din acest domeniu de frontiera sunt de acord ca sarea naturala este un excelent agent de purificare a aurei umane. La fel ca si apa, sarea absoarbe - se pare - radiatiile le bioenergetice nocive, curatand - din punct de vedere energetic - zonele in care este aplicata. Iata cateva aplicatii practice ale acestor proprietati bioenergetice ale
cristalelor de sare:
OBOSEALA - o procedura de medicina populara romaneasca ce si-a dovedit adesea eficienta este sa punem un saculet cu sare calduta pe ceafa atunci cand sintem obositi. Tot un saculet cu sare era pus si in leaganul copiilor, ca sa nu se deoache si sa aiba somnul lin, intre haine, ca sa le asigure durabilitatea, precum si pentru a le impregna cu o misterioasa capacitate de protectie impotriva "facaturilor de tot felul".
BIJUTERIILE - mai ales cele vechi - se spune ca pastreaza foarte multe din impregnarile negative ale celor care le-au purtat de-a lungul timpului. Din acest motiv, ele se lasa o perioada de minimum 49 de zile sa stea in sare gema, inainte de a fi purtate. La fel se procedeaza si cu cristalele sau cu pietrele semipretioase.
Evident meritele sarii grunjoase nu pot fi disputate, dupa cum nici imbecilitatea unor guvernanti nesarati care adopta imediat orice sugestie ne-avenita din partea UE, facand-o legea pamantului.
Din fericire solutia este simpla si ieftina si vine in saci de 5 kg de sare buna, ne-iodata si grunjoasa, care se vinde cu aproximativ 5 lei. Se numeste "sare pentru muraturi" si e notabila exceptie la o regula imbecila. http://adevaruridinculise.wordpress.com/2010/02/22/dspre-sare/#comments
8. Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub forma de aliment pur.
Contra sucului sau, germenii de raceli, gripe si viroze nu au nici o sansa. Descompune flegma, combate infectiile, degajeaza sinusurile, bronhiile si plamânii. Omoara cei mai oribili microbi - chiar si pe cei ai leprei, gonoreei si cangrenei - în cinci minute fix! în testele de laborator, acesti germeni au fost aruncati efectiv pe marginea unui platan de cultura! Un miligram de usturoi avea aceeasi putere cu douazeci si cinci de unitati de penicilina.

Este o planta atât de puternica încât, când e frecata pe picioarele cuiva, intra rapid în sânge si poate avea un efect benefic în plamâni. O cataplasma cu usturoi pusa pe talpile picioarelor este foarte buna pentru oprirea tusei si alungarea racelilor. Se face tocând câtiva catei de usturoi, amestecându-i cu putin untdelemn de masline si aplicând mixtura pe talpi.
Oameni bolnavi de plamâni - ajunsi în pragul mortii - suferind de tot felul de maladii respiratorii (astma, emfizem si oribilele bronsite, alergii si abcese pulmonare) s-au întremat si au plecat complet vindecati, laudând aceasta planta miraculoasa.
ÎNVINGE GERMENI DE CARE PENICILINA NICI NU SE ATINGE
In 1948, dupa ani întregi de cercetari, oamenii de stiinta au confirmat în sfârsit cu fermitate "puterea de penicilina" a usturoiului, izolând diversele substante din el. Alliina, prima substanta izolata, avea efect contra germenilor care cauzeaza intoxicatia cu salmonella, dizenteria si contra stafilococilor care provoaca furunculele si ulceratiile purulente ale pielii. "

La fel de eficienta era si împotriva streptococilor, care cauzeaza scarlatina, difteria, erizipelul, inflamarea învelisului inimii (febra reumatica) . Allicina, un alt ingredient, înfrunta conjunctivita (infectia ochilor), putrefactia (descompunerea mâncarii în alimente si în intestine), febra tifoida, holera si TB.C.-ul. De atunci, în usturoi s-au gasit multe alte substante importante. Germaniul nutritiv, cu efect anticancerigen dovedit, face parte dintre ele. De fapt, usturoiul este una din cele mai bogate surse de germaniu si seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inima si a multor forme de cancer). Ajoena este o substanta care "dilueaza" sângele, astfel prevenind cheagurile potential periculoase. Când animalele de laborator au fost hranite cu o singura doza din acest ingredient al usturoiului, cheagurile de sânge s-au redus cu suta la suta, timp de douazeci si patru de ore. De asemenea, ajoena actioneaza contra a doua tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezenta în canalul extern al urechii, si o alta care cauzeaza Candida sivaginita.

Usturoiul are peste o suta de compusi ai sulfului cunoscuti. Acesti compusi ai sulfului sunt ce-i care-i confera usturoiului puterea sa de lupta contra bolilor, ajuta la reducerea tensiunii si a nivelului de zahar din sânge, alunga astma si bronsita, îmbunatatesc circulatia si functiile inimii, previn cancerul si ajuta organismul sa se debaraseze de toxinele periculoase.

PREVENIREA ÎNFUNDARII ARTERELOR
Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale. Testele medicale au aratat ca radacina cu aroma întepatoare are "o actiune protectoare foarte semnificativa" în limitarea efectelor coagularii sângelui gras, conform doctorilor Arun Bordia si H.C. Bansal de la R.N .T. Medical College, Udaipur, India, într-un articol din revista medicala britanica The Lancet, aparut în 29 decembrie 1973, medicii au spus ca sângele a zece pacienti s-a coagulat mai încet când acestia au mâncat usturoi cu alimente grase, decât atunci când le-au mâncat fara usturoi. Dupa parerea lor, aceasta însemna ca usturoiul putea încetini acumularea depunerilor de grasime pe peretii arterelor si ajuta la prevenirea colmatarii acestora. Concret, o suta de grame de unt s-au adaugat la o masa consumata de pacientii testati. Peste trei ore, acestia au prezentat un nivel mediu al colesterolului de 237,4 miligrame la suta. Când, dupa trei ore, mâncarii identice i s-a adaugat sucul sau uleiul extras din cincizeci de grame de usturoi, colesterolul a ajuns doar la 212,7 miligrame la suta. S-a descoperit ca uleiul de usturoi are si singur acest efect - fie ca e luat ca ulei pur, ca suc de usturoi sau în usturoiul integral. In plus, uleiul de usturoi a redus nivelul de fibrinogen (un factor coagulant din sânge). O masa care continea unt a rezultat într-un nivel de fibrogen ajuns la 320,9 miligrame la suta - în trei ore. Când în mâncare s-a adaugat usturoi, nivelul de fibrogen din sânge, trei ore mai târziu, era de 256,4 miligrame la suta. In ambele cazuri, usturoiul a coborât efectiv nivelurile de colesterol sl fibrogen sub valorile normale.
COBOARA HIPERTENSIUNEA
Se spune ca sute de medici au gasit usturoiul ca fiind cel mai sigur si mai de nadejde mod de a coborî hipertensiunea. Nimeni nu stie exact din ce cauza. Unii doctori cred ca usturoiul dilata (deschide) arterele, usurând presiunea. Altii citeaza puterea sa de a înlatura infectiile de diverse feluri si, prin urmare, a reduce tensiunea crescuta. Totusi, e clar ca tensiunea scade. Medicii raporteaza - în cazuri dupa cazuri - ca simptome ca slabiciunea, ametelile, pulsatiile dureroase ale capului, tiuitul din urechi, durerile pectorale de tipul anghinei, respiratia scurta, durerile de sale, amortelile sau furnicaturile, dispar toate, rapid si usor.
De fapt, usturoiul pare sa satisfaca toate cerintele unui agent terapeutic perfect pentru reducerea tensiunii sangvine:
1. Este absolut sigur.
2. Nu are efecte ulterioare negative; nu s-a gasit nici o limitare a dozajului.
3. Tensiunea sangvina se reduce treptat - într-o perioada de timp - fara nici o cadere neasteptata care ar putea soca organismul!
4. Nu intervine asupra celorlalte medicamente pe care le ia eventual pacientul, sub îngrijirea medicului.
5. In aproape toate cazurile testate, a alungat slabiciunile, ametelile, durerile de cap, tiuiturile din urechi, durerile de piept.
6. Se pot obtine bune rezultate,indiferent de vârsta sau de conditie.
7. Este usor de luat, sub forma de tablete fara miros.

Actualmente, tabletele si capsulele cu usturoi, care se gasesc fara reteta la plafarurile de pretutindeni, sunt folosite pe scara larga de medici pentru reducerea tensiunii si alungarea simptomelor acesteia.
Hipertensiunea este extrem de periculoasa fiindca, în primul rând, simptomele ei nu sunt întotdeauna prezente - multi suferinzi nici macar nu stiu ca o au - si în al doilea rând, aproape întotdeauna duce la probleme ale inimii, venelor si arterelor, sub forma de crize, cheaguri, hemoragii, blocaje renale, atacuri de cord sau chiar moartea subita, daca nu e controlata.
Totusi, un lucru ar trebui sa fie clar - usturoiul nu este un leac pentru hipertensiune; nu face decât sa coboare tensiunea si efortul impus inimii, venelor si arterelor, plus alte simptome neplacute, care pot reveni când terapia cu usturoi înceteaza. Oricum, folosirea prelungita a usturoiului a tins, în multe cazuri, sa coboare permanent hipertensiunea!

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC

PENTRU DIABET
Folosirea usturoiului a redus nivelul de zahar din sângele diabeticilor. Intr-un caz, un om cu diabet avansat aflase de la doctori ca era într-o situatie fara speranta si a fost trimis sa moara acasa, la vârsta de saizeci de ani. La nouazeci de ani, înca mai traia, sanatos-tun. Incepuse sa manânce o combinatie de usturoi, patrunjel si creson. Nivelul zaharului din sânge i-a coborât de la 200 si ceva la 110. Si a continuat sa foloseasca fericit acest remediu, ani de zile. Usturoiul nu vindeca diabetul si nu trebuie folosit fara permisiunea medicului.Dar poate fi un mod util de a coborî nivelul zaharului si, astfel, a controla boala. Surprinzator si interesant, însa, este faptul - consemnat de mai multe ori - ca usturoiul poate reduce nivelul zaharului din sânge la diabetici.
UN ALIMENT BIBLIC
TESTAT COMPARATIV CU MEDICATIA ANTIDIABETICA
Usturoiul - desi are o actiune putin mai înceata - este la fel de eficient ca tolbutamida (un medicament oral pentru diabetici) la eliminarea glucozei excesive din sânge. Doamna RB., consumatoare de usturoi, spune: "Recent, mi s-a pus diagnosticul de diabet moderat. Medicul mi-a spus ca, daca nivelul zaharului din sânge nu-mi scadea, trebuia sa iau un medicament oral. Citisem despre modul cum poate usturoiul sa reduca nivelul zaharului din sânge. Asa ca am început imediat sa iau câte o capsula de usturoi de 0,32 gr., pe lânga vitamine si drojdia de bere, dupa fiecare masa. Rezultatul: zaharul din sânge mi-a revenit la normal si nu mi-a mai fost necesar sau prescris nici un medicament.

REÎNTINERESTE FICATUL
Principala valoare a usturoiului în tulburarile hepatice consta în puterea sa de a detoxifia bacteriile putrefactive din intestine si, astfel, a ajuta ficatul sa se odihneasca. Este un stimulent dovedit al sucurilor gastrice si ajuta cresterea si vigoarea circulatiei sangvine prin ficat. Se sustine ca o lingurita de usturoi în  amestec cu o lingura de untdelemn de masline sau ulei de soia, luata seara, învioreaza ficatul si îl reîntinerese atât de mult încât pielea de pe trup va straluci de activitate reînnoita. Utilizatorii spun ca e într-adevar o planta miraculoasa.
Daca usturoiul nu e tolerat, cauza consta într-o deficienta a organelor digestive - mai ales a ficatului. Un stomac sau un ficat în stare buna, spune ea, nu se va revolta niciodata împotriva unui element atât de natural si benefic ca usturoiul.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CISTITA
Infectiile urinare pot fi dureroase si handicapante. Doamna S.B.. povesteste cum a folosit usturoiul pentru a combate o persistenta infectie a vezicii: "Pentru aceia dintre dumneavoastra care pot suferi de cistita, usturoiul poate fi raspunsul. Dupa ce m-am îmbolnavit de câteva ori, am hotarât sa-mi încerc propriul remediu. Am tocat câte trei catei mari de .usturoi, de trei ori pe zi, i-am pus într-o lingurita si i-am înghitit cu apa. Dupa cinci zile, cistita mi-a trecut. Atât de simplu (...)."
"Am mai avut cistita o singura data, si usturoiul si-a facut efectul din nou. Poate ca merge si pentru infectiile rinichilor. Doctorita mea n-a fost deloc surprinsa, întrucât a avut odata un pacient cu cancer la plamâni care a trait mai mult decât se asteptase ea, si mânca usturoi. Medicamentul minune - chiar merge!"

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC
PENTRU BOLILE DE STOMAC.
Luat cu regularitate, usturoiul poate vindeca bolile de stomac si intestine, afirma un reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi. Se stie ca allicina din usturoi stimuleaza peretii stomacului si ai intestinelor pentru a secreta enzime digestive. Dar usturoiul luat de persoanele suferinde de asemenea afectiuni trebuie sa fie diluat sau amestecat cu alte mâncaruri, precizeaza acelasi expert. Un mod excelent de a atenua efectele usturoiului este acela de a-l gati, sau a-l combina cu ou si lapte. Totusi, usturoiul nici macar nu e nevoie sa fie mâncat. Se poate folosi în cataplasme sau bai pentru picioare si mâini, spre a calma stomacul. Puterile sale de penetrare sunt atât de mari, încât e absorbit direct prin piele. Folosit în acest mod, are o eficacitate declarata de nouazeci si cinci la suta.
Din cele mai vechi timpuri si pâna în prezent, usturoiul a fost laudat în întreaga lume pentru eliminarea gazelor, a crampelor si a simptomelor de inflamare.
TOATE SIMPTOMELE AU TRECUT
S-au înregistrat rezultate miraculoase, care au fost catalogate si consemnate amanuntit, dupa cum urmeaza: îngreunarea de dupa masa a fost înlaturata complet în cincisprezece cazuri si usurata partial în sase cazuri din douazeci si cinci - dintr-un total de 84% eficacitate! Râgâielile au disparut complet în treisprezece cazuri, si partial în noua - din douazeci si cinci - la un total de 88% eficacitate! . Flatulenta a disparut complet în douazeci de cazuri din douazeci si cinci - un total de 80% eficacitate! Colicii cu gaze au disparut complet în treisprezece cazuri si s-au usurat partial în opt - la un total de 84% eficacitate!. Greturile au disparut complet în sase cazuri din opt - pentru un total de 75% eficacitate! Se raporteaza ca usturoiul nu aduce numai o usurare temporara, ci eliberarea permanenta de aceste dezordini gastrice. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca usturoiul e un carminativ care poate fi folosit în cazurile de flatulenta si colici, pentru a elimina gazele din stomac si intestine si a diminua crampele dureroase.
CUM SE POATE FOLOSI ACEST ALIMENT BIBLIC
PENTRU A CALMA DIGESTIA
Ca uz extern, usturoiul se poate folosi în cataplasme sau bai de picioare si de mâini. Intern, usturoiul maruntit poate fi luat cu miere, înainte sau dupa mese (folositi o jumatate de catel). De asemenea, usturoiul se poate folosi sub forma de tablete sau capsule.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CONSTIPATIE.
Un reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi declara ca persoanele care sufera de constipatie îsi pot gasi usurarea mâncând cu regularitate cantitati moderate de usturoi, amestecate cu ceapa, lapte sau iaurt. Allicina din usturoi, afirma el, stimuleaza miscarile peristaltice ale peretilor intestinali si, în acest mod, produce mobilitatea scaunului.
REMEDIUL ALIMENTAR BIBLIC
PENTRU DISPARITIA IMEDIATA
A  ARSURILOR SI DURERILOR DE URECHI.
Doamna LC. spune: "Timp de un an, am folosit ulei de usturoi pentru durerile de urechi. L-am vazut facând minuni în zece-cinci-sprezece minute de la spargerea unei capsule cu ulei de usturoi, turnata în ureche si retinuta cu un tampon de vata. Le-am spus prietenilor si rudelor cât de repede îmi trece durerea si toti sunt gata sa jure! - Sora mea avea o infectie a urechii interioare si toata noaptea plângea de durere. Mi-a dat telefon la ora patru dimineata, în lacrimi. Sotul ei a venit si a luat putin ulei, iar durerea i-a trecut în cincisprezece minute. De asemenea, am descoperit absolut întâmplator ca arsurile sunt ajutate prin frectie cu ulei de usturoi pe locul ars. Durerea trece aproape imediat dupa aplicare si masarea arsurii. Nepotul meu s-a ars destul de grav la mâna, pe plita electrica. Dupa ce i s-a aplicat ulei de usturoi, a fost foarte usurat si a dormit toata noaptea fara sa se plânga.
LEACUL ALIMENTAR BIBLIC
A VINDECAT MULTE URECHI CARE TIUIAU
Doamna N.V. spune: "Am descoperit un remediu foarte simplu si ieftin pentru slabirea auzului si tiuitul urechilor (...). Urechile îmi sunau atât de tare încât abia mai auzeam. Acum trei ani, am citit: -Se spune ca un strop de suc de usturoi pus în ureche face bine la auzul cu probleme. Am încercat, cu rezultate miraculoase ; începeti aplicând formula cam de trei ori pe saptamâna si, pe masura ce starea vi se amelioreaza, puteti reduce dozajul. Eu o folosesc în prezent cam o data la o saptamâna sau, la zece zile si rezultatele bune se mentin."
UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC
PENTRU PROBLEMELE NASULUI SI ALE GÂTULUI
Usturoiul e cunoscut de mult timp ca antiseptic miraculos în cazurile care implica infectii la ochi, urechi, nas si gât. Daca se ia o bucata de usturoi în gura, la începutul unei raceli, pe partea dintre dinti si obraz, raceala va disparea în câteva ore sau cel mult o zi.
De asemenea, usturoiul are efect curativ asupra bolilor cronice ale organelor respiratorii superioare, absorbind toxinele - ceea ce e valabil si pentru inflamatiile cronice ale amigdalelor, glandelor salivare si glandelor limfatice învecinate, empiemele sinusurilor maxilare, faringitele si
Laringitele grave si alte boli. De exemplu: aceasta miraculoasa planta vindecatoare face ca dintii slabiti sa prinda din nou radacini si înlatura tartrul! Are efect curativ asupra cataractei si inflamarii canalelor lacrimale! Va doare urechea? înfasurati planta în putin tifon si introduceti-o în canalul exterior al urechii! Va doare capul? Usturoiul e aspirina naturii, dilatând venele si arterele pentru a elimina congestia. Stoarceti putin suc de usturoi într-o lingurita de miere (este un vechi remediu al pieilor-rosii!). Stranutati, aveti nasul înfundat sau va chinuieste alergia? încercati putin usturoi tocat, înghitit cu apa. Se spune ca, în asemenea cazuri, usturoiul face minuni!

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC
ALUNGA IMEDIAT RACELILE SI DURERILE DE GÂT
Usturoiul actioneaza mai repede decât vitamina C la vindecarea racelilor. Daca se tine un catel de usturoi în gura, raceala va disparea în câteva ore, maximum o jumatate de zi. Nu va ustura deloc, daca nu îl mestecati. Doar razuiti-l cu dintii, din când în când, pentru a elibera câte putin suc. (Daca usturoiul e prea tare, încercati cu unul dintre verii sai mai blânzi, ca usturoi-dulce, Alium schoro-doprasum - sau prazul.) în acest mod, o durere de gât se poate opri în câteva minute (merge chiar si pentru temutele dureri de gât care sunt simptome ale difteriei!). Am descoperit ca reuseste de fiecare data - si e mult mai de nadejde decât vitamina C, care poate sa dea rezultate sau nu si, adeseori, nu face decât sa amâne inevitabilul. Usturoiul asigura o vindecare permanenta, nu doar temporara.
Usturoiul, planta întineririi miraculoase, si altele ca urzicile (Urtica sp.), hreanul (Armorada rusticana) si boabele de soc (Sambu-cusnigra) - toate sunt alimente biblice celebre pentru capacitatea lor de a usura simptomele alergice. Socul, de exemplu, contine doi compusi activi contra virusilor de gripa. Indicam în acest sens ceaiul din boabe de soc. Ceaiul de urzici-vii (Urtica dioica) are un lung istoric de tratament contra tusei (inclusiv a tusei convulsive) si a racelilor, curgerilor de nas, congestiilor de piept si bronsitelor. Radacinile sau frunzele de urzici, folosite în suc sau ceai, erau medicamente sigure si nepericuloase pentru a deschide tuburile si caile din plamâni ; urzica e o antihistamina puternica. Nimic nu este mai dramatic decât vindecarea de alergie si guturai pe care o asigura frunzele de urzica, încercati doua lingurite de frunze uscate si congelate la o ceasca de apa clocotita. Puneti la asezat pâna se raceste, îndulcita dupa gust. Hreanul - folosit de evrei secole de-a rândul ca simbol al celor sapte ierburi amare de Pasti are o îndelungata reputatie de muco-kihetic. Altfel spus, are capacitatea de a dilua flegma sau mucusul, usurându-i astfel eliminarea din sistem. Nimic nu se compara cu o lingurita de hrean proaspat pentru a curata sinusurile. Doza zilnica e necesara numai pâna când cedeaza simptomele alergici, în continuare, nu mai e nevoie decât de câteva lingurite de hrean pe luna, pentru a preveni un nou atac de alergie.
UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC
PENTRU PROBLEMELE FEMEILOR .
Bufeuri de febra? Incercati usturoiul. Depresie? Puneti putin usturoi în salata. Iritabilitatea, anxietatea, greturile, migrenele, oboseala sau agitatia, balonajul abdominal, umflarea extremitatilor, ametelile, tulburarea vederii, umflarea si sensibilizarea dureroasa a sânilor, crampele, anemia, problemele tiroidiene - toate au fost rezolvate de usturoi sau de substantele pe care le contine usturoiul. Emenagog dovedit, stimuleaza menstruatia. Este un remediu milenar pentru problemele femeilor.

Astazi, stim ca posibilitatea usturoiului de a mari absorbtia de vitamina B-l în organism poate fi de o valoare extrema pentru alungarea greturilor matinale, a tensiunilor premenstruale si a multor alte probleme. Medici de renume au constatat ca usturoiul combate febrele, iritabilitatea, insomnia, palpitatiile, frisoanele, mâncarimile, obezitatea, leucoreea, artrita si multe alte maladii. Desigur, usturoiul se gaseste si sub forma de pudra, pastile sau capsule, la majoritatea plafarurilor si a farmaciilor specializate în Plante medicinale. Ceaiul se prepara doar amestecând o lingurita de praf într-o ceasca de apa fierbinte, adaugând miere dupa gust. Sau o cantitate mica, maruntita într-o lingurita de miere, poate fi inghitita cu apa înainte de mese.

REMEDIUL ALIMENTAR BIBLIC
PENTRU EXCRESCENTE DUREROASE SI SPASME LA COLON .
M.V ., medic stomatolog, relateaza ca timp de zece ani si-a facut tratamente cu raze X si radiu pentru a eradica niste excrescente urâte ale pielii care-i tot reapareau, cu toate ca un medic îi spusese ca erau benigne. La aplicarea uleiului din aceasta planta uluitoare, usturoiul - care-i vindecase spasmele la colon - umflaturile dureroase de pe fata i-au disparut complet. Prima oara a încercat formula pentru o excrescenta de lânga ochi. A aplicat cu regularitate ulei de usturoi - din capsule - si în circa o luna umflatura a disparut. A doua oara, a încercat-o pentru o excrescenta din plantatia parului, care crestea rapid, atingând chiar marimea unei monede de zece centi când si-a dat seama prima oara de existenta ei. Din nou, uleiul de usturoi a vindecat-o vazând cu ochii. Aceste excrescente, spune el, erau cauzate de niste arsuri solare grave, iar radiologul care i le-a diagnosticat l-a sfatuit sa le usuce cu ajutorul alcoolului - pe care l-a încercat timp de doua, trei luni, fara succes. "Si sa te mai miri", comenteaza el, "ca ne intereseaza declaratiile despre usturoi si cancer? Chiar daca nu erau maligne, aceste excrescente s-ar fi putut cu siguranta dezvolte în acel sens, având în vedere antecedentele mele medicale. Si, categoric, nu s-au vindecat pâna nu am aplicat usturoiul.Mai mult, erau urâte si dureroase. Speram ca aceasta experienta a noastra sa se dovedeasca utila si pentru altii. Tratamentul e inofensiv si, în cazul nostru, s-a dovedit cum nu se poate mai benefic.
LEACUL ALIMENTAR BIBLIC
PENTRU PICIORUL ATLETULUI .
Ani de zile, Sorin V. a suferit în tacere din cauza unui parazit sau fungus pe care-l luase de pe dusumeaua uda a unui vestiar. Degetele de la picioare i se înrosisera, se cojeau si îl dureau. Calcâiul si talpa erau înasprite de mii de mici perforatii uscate. Picioarele i se roseau insuportabil si se jena sa se descalte. Avea arsuri, mâncarimi si dureri.
Când toate medicamentele s-au vadit neputincioase, usturoiul s-a dovedit ca e un leac sigur pentru piciorul-atietului. Metoda de fata consta în a întinde putin usturoi proaspat zdrobit peste zona afectata. Va da o senzatie de caldura, pentru cam cinci minute. Trebuie sa ramâna pe piele timp de o jumatate de ora. Apoi, piciorul se spala cu apa simpla. Repetati procedeul o data pe zi, timp de o saptamâna, si adio afectiune. (Daca pielea arde, luati imediat usturoiul, spalati cu apa si încercati din nou mai târziu, cu suc de usturoi diluat în apa, pâna gasiti o mixtura care sa nu arda, întrucât excesul de usturoi poate agrava boala.) Pentru a preveni reaparitia infectiei, fierbeti-va ciorapii.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC
PENTRU ARTRITA,
REUMATISM SI NEVRALGIE
Remediile cu usturoi pentru artrita includ folosirea lui ca tonic sau frectii cu ulei vegetal obisnuit în care s-a prajit usturoi. Se spune ca un tonic simplu, preparat din usturoi maruntit într-o lingura de miere, luat la masa pe o perioada de timp, poate face minuni pentru a alunga durerile si suferintele, mai ales în cazuri de sciatica si guta. Un om de stiinta indian declara ca uleiul extras din usturoi a avut întotdeauna mare succes în bolile paralitice si reumatice. Un alt medic afirma ca durerea partilor reumatice poate fi mult usurata frecându-le cu usturoi. "Da rezultate excelente", sustine el. Un alt savant de frunte si expert în terapia cu usturoi declara ca, luat intern, usturoiul calmeaza rapid durerile reumatice si nevralgice.
CUM AU VINDECAT ALIMENTELE BIBLICE
UN BRAT USCAT!
In cartea sa, Despre oameni si plante, renumitul specialist francez Maurice Messegue descrie o pacienta, Anne-Marie M., de nouasprezece ani, care se nascuse cu un brat mai scurt, uscat, care niciodata n-a crescut prea mult, nu-i folosea la nimic si a ramas îndoit peste piept. Nu simtea nimic cu bratul (decât pe timp ploios, când o dureau oasele) si nu si-l putea misca. Consultase multi medici, dintre care nici unul nu-i putuse rezolva problema paraliziei si a estropierii de crestere. Aceasta era o problema noua pentru Messegue, care a diagnosticat atrofia ca un gen de rahitism. Cel mai important ingredient din remediul sau, declara el, era un aliment tamaduitor simplu - varul aproape identic si mai blând al usturoiului - ceapa ("continutul ei de sulf o face foarte eficienta împotriva reumatismelor") . Alte ingrediente includ lamâita, urzica-vie, brusturele mare si patrunjelul - toate, alimente tamaduitoare din Biblie discutate în aceasta carte la paginile 82,131,220,222,250 - ca diuretice, pentru a elimina toxinele (de asemenea, spune el, ceapa - Allium cepa -este "un diuretic destul de puternic pentru a-1 fi vazut eliberând rinichii bolnavilor de uremie").. Paducelul, un aliment vindecator din Biblie discutat în Capitolul 11, si mugurii de tei, au fost recomandati ca sedativi usori. Musetelul comun, un alt aliment vindecator din Biblie discutat la pag. 4142, a fost folosit pentru a calma nervii. Pentru atrofie, a folosit coada-calului (Equisetum maximum) într-o prisnita de varza, un aliment tamaduitor biblic, si creson, una dintre ierburile amare de la Cina cea de Taina. Acest gen de cataplasma a actionat miraculos asupra unor animale care abia se mai puteau tine pe picioare. Urma sa le foloseasca numai în aplicatii externe, sub forma de cataplasme si bai de mâini si picioare. Trei luni mai târziu, fata a revenit, vindecata în mod miraculos! A întins mâna. "Priviti!" a exclamat ea si a luat cu mâna o foaie de hârtie de pe masa. "Sunt atât de fericita!" a strigat "E asa de minunat, ca nici nu-mi vine sa cred (...)."
Un martor sceptic a întrebat: "Vreti sa spuneti ca înainte nu va puteati misca,bratul si mâna? Iar acum puteti?" "Exact", a raspuns ea si, ca s-o dovedeasca, l-a ciupit de mai multe ori: întâmplarea â aparut în toate ziarele din Paris . Parintii lui Anne-Marie au spus ca era un miracol. Numai medicii care o tratasera fara succes au refuzat sa creada. "Nu se poate face nimic", a spus unul. "Corectarea diformitatilor congenitale e mai presus de puterea oricarui medic.."
=================================

9. HOMEOPATIA  ASTROLOGICA
=========================================
"Dumnezeu a facut sa creasca o planta
pentru fiecare boala - cu exceptia prostiei"
=================
BERBEC

Marcati de influenta planetei Marte, Berbecii sunt firile cele mai dinamice ale cercului zodiacal. Marte guverneaza capul si fata (cu exceptia nasului), precum si cele doua emisfere cerebrale. Planeta este asociata cu fierul, asa incat guvernarea sa se extinde si asupra sangelui (in compozitia caruia fierul joaca, dupa cum bine stim, un rol esential). Mai intotdeauna, "martienii" au o cicatrice in zona capului, semn al firii lor aventuroase si a placerii de-a sfida pericolele de orice fel, care ii face sa se leaga in copilarie cu semne de buna purtare - bineinteles in zona corpului guvernata de planeta lor, capul. Berbecii au nevoie de mult exercitiu fizic pentru a se mentine in forma, dar si pentru a preveni prefacerea energiei lor fizice debordante in energie nervoasa. De aceea sunt atat de buni sportivi, exceland in sporturile care necesita un mare consum fizic si curaj. egimul alimentar al Berbecilor trebuie sa cuprinda ceapa si praz, care au un dublu efect benefic: contribuie la fluidizarea sangelui si au un efect usor sedativ. Le place la nebunie mancarea condimentata, care ingerata in cantitati rezonabile le face bine, dar, din pacate, nativii acestei zodii au tendinta de-a face exces de ardei iute, boia si mustar, care in cantitati modice au chiar un fect curativ. Cand se imbolnavesc, Berbecii o fac lata - mai intotdeauna bolile apar sub forma acuta, dar nu dureaza mult timp deoarece vitalitatea martiana le permite o recuperare la fel de rapida, pe cat de brusca este imbolnavirea. In aceste azuri, ceaiul sau siropul de paducel vor face minuni pentru restabilirea cat mai rapida si mai completa a starii de sanatate. Berea este pentru Berbeci mai mult un aliment decat o bautura, deoarece hameiul pe care-l contine ii fortifica. itaminele care ii ajuta pe Berbeci sa-si mentina forma maxima sunt Pp si B12, iar remediile homeopatice adesea prescrise pentru aceasta zodie sunt Arnica, Blonoidum si Nux vomica.
TAUR

Calmi, robusti, maestri ai savurarii placerilor vietii, Taurii stau sub semnul planetei Venus, intruchipand fertilitatea. Venus confera un temperament sangvin, dar acesta este intrucatva ingreunat de elementul pamant de care apartine zodia, asa incat rezulta un temperament aproape placid, marcat de izbucniri colerice. In corpul uman, zodia Taurului guverneaza gatul, amigdalele, laringele si faringele, gura, limba, maxilarul inferior, glanda tiroida, vertebrele cervicale, o parte a nervului optic si, impreuna cu Pluto, organele genitale interne la femei, jugulara si carotida. Gustand peste masura din placerile vietii, Taurii se imbolnavesc cel mai adesea de stomac (efectele supraalimentatiei), amigdalita pultacee, laringita, difterie, dar si boli genitale. Femeile sunt deosebit de fecunde. Alimentele care sunt in rezonanta cu organismul Taurilor sunt sparanghelul, anghinarea, cerealele si fasolea de orice fel. Fructele cele mai recomandabile sunt toate sortimentele de struguri, merele, perele si fructele de padure. Majoritatea condimentelor Taurilor le fac bine (sac!). Plantele cu efect terapeutic pentru Tauri sunt menta, izma creata, cuisoarele (cativa stropi de ulei de cuisoare adaugati apei de baie ii remonteaza numaidecat) si macrisul. Ca orice semn de pamant, Taurul se reface in contact nemijlocit cu natura, si mersul cu picioarele goale il ajuta sa-si echilibreze energia, la fel gradinaritul si robotitul prin casa. Tendinta de ingrasare trebuie tinuta in frau inca din copilarie, pentru ca nativii din Taur sunt adevarati gurmanzi, inzestrati cu un apetit rabelaisian. Remediile homeopatice cele mai eficiente sunt cele corespunzatoare vibratiilor planetei Venus: Cuprum, Thuya Apis si Pulsatilla, dar si Antimonium crudum care se afla in rezonanta cu vibratiile lunare. Vitamina recomandata acestor venusieni este vitamina F.
GEMENI

Agili, rapizi si indemanatici, cu reflexe deosebit de bune - in mod special cele ce presupun finete in executie -, Gemenii nu sunt insa caracterizati indeobste de forta fizica. Musculatura este longilina si are tonus. Planeta guvernatoare, Mercur, le confera un temperament nervos, dinamic si o mare disponibilitate in comunicare. In plus, mobilii mercurieni pastreaza cel mai adesea un aer tineresc pana la o varsta inaintata. In corpul uman, Gemenii sunt considerati guvernatorii cailor respiratorii superioare (traheea si bronhiile), ai plamanilor, ai umerilor, sternului, mainilor (de unde si o mare dexteritate manuala). Dintre glande, timusul cade sub incidenta Gemenilor, iar in cadrul sistemului circulator Gemenilor le revin circulatia vaselor capilare si artera pulmonara. O parte a nervilor optici este, de asemenea, asociata cu aceasta zodie. Bolile cel mai frecvent intalnite la Gemeni sunt starile de anxietate, tendintele de surmenaj, frecventele raniri ale umerilor si mainilor, nevralgiile intercostale, afectiunile acute sau cronice ale plamanilor sau bronhiilor (ca astma si pleurezia) si afectiunile sistemului nervos periferic. Uneori, afectiunile nervoase pot genera disfunctii sexuale. Mancarurile care le priesc Gemenilor sunt cele care contin mazare, fasole cu bobul lat, morcovi, nuci, dar mai ales migdale nepreparate - care joaca un rol important in combaterea starilor de anxietate -, alune si arahide. Plantele care au un efect benefic asupra acestui semn mutabil de aer sunt lavanda si lacramioarele (in aromoterapie), feriga, origanul (popular: sovarv), semintele de anason si cele de chimen (sub forma de ceaiuri, uleiuri sau tincturi). Remediile homeopatice in consonanta cu specificul zodiei sunt Mercurius, Argentum nitric, iar sarea biochimica este Kali muriatric, folosita mult in homeopatie. Dupa unii autori acestora li s-ar adauga Arsenicum si Kali phosphoricum. Vitaminele indicate Gemenilor sunt vitamina B1 si vitamina F. RAC Pentru a-si mentine in forma sensibilul sistem organic de lunarieni, Racii au nevoie sa fie dusi la inot inca de mici, ceea ce le fortifica nu doar corpul, ci ii echilibreaza si emotional, si ar trebui sa-si petreaca mult timp pe... ringul de dans. Asta pentru ca miscarile ritmice sustinute au un efect fortifiant deosebit asupra structurii corpului lor, unde trebuie avuta o deosebita grija de sistemul circulator si cel limfatic. Temperamentul racului este limfo-sangvinic. Racului ii corespund in corpul uman stomacul, duodenul si partea inferioara a esofagului, sanii, ochiul stang precum si varful plamanilor. Multe dintre problemele de sanatate ale Racilor sunt in legatura cu retentia de lichide in organism, care poate duce la intoxicatii si afectiuni misterioase, de natura psihosomatica si nu functionala. Disfunctiile digestive se fac simtite periodic, sub forma dispepsiilor organice sau functionale, care apar inca din copilarie si duc adesea la anemie. Aceleasi probleme digestive duc la pierderi de saruri minerale si vitamine din corp, la batranete apare frecvent incontinenta urinara. Alimentele cu un efect tonifiant si regenerator asupra organismului Racilor sunt varza alba si rosie, napii, pestele, lactatele (dar nu cele prea bogate in colesterol). Un aport suficient din alimentele mentionate reuseste sa mentina, in general, in echilibru acest organism delicat. Plantele cu un efect bun in aromoterapie sunt trandafirii albi, nuferii si crinii. Tarhonul ajuta la refacerea stocului de saruri minerale, la fel Verbina, iarba-surzilor si ochii-soarecelui sunt recomandate mai ales sub forma de tincturi. Remediile homeopatice cuprind Selenium, Argentum, Silicea, Antimonium crudum si Kali carbonicum. Periodic, Racii au nevoie de un aport de vitamina B2.
LEU

Puternica vitalitate pe care le-o confera Leilor astrul zilei se manifesta in lume sub forma unui temperament bilios si nervos. Leii nu sunt insa foarte priceputi in a-si doza efortul si acest lucru se razbuna, mai curand sau mai tarziu, asupra sanatatii lor. De multe ori, orgoliul ii impiedica pe Lei sa-si marturiseasca suferintele fizice. Pe de alta parte, le cam sta in fire sa se neglijeze. Primul lucru de care trebuie sa se ocupe un Leu care doreste sa-si mentina sanatatea este dozarea efortului, altfel vitalitatea sa se va risipi curand si bolile de inima nu vor intarzia sa apara. Leii care-si asuma prea multe responsabilitati vor avea de suferit cu coloana vertebrala (in mod special vertebrele dorsale). Ochiul drept este, de asemenea, un punct slab pe harta sanatatii Leilor, iar cei care se consuma prea mult nervos si nu-si gasesc o forma de expresie creativa pot avea de suferit ingrozitoarele dureri ale nevralgiei de trigemen. Circulatia arteriala poate claca la nivelul cordului sau/si al ochilor. Seara, vitalitatea si rezistenta nervoasa a Leilor scade brusc. Leilor li se recomanda sa faca dus, si nu baie, pentru ca baia le scade nivelul energetic. Leilor nu le sta bine sa fie vegetarieni, carnea le fortifica organismul, la fel ca mierea si orezul, care trebuie sa faca parte constant din alimentatia lor, la fel ca spanacul, urzicile si lintea, care contin mult fier. Plantele in afinitate cu vibratiile solare sunt: floarea-soa relu i (evident), galbenelele si rostopasca - unul dintre remediile-minune pentru afectiuni specifice zodiei. Ierburile aromatice precum sofranul, rozmarinul, menta, dafinul si RUTA- http://fr.wikipedia.org/wiki/Rue_officinalehttp://en.wikipedia.org/wiki/Ruta_graveolens(cunoscutasi sub numele de varnant), adaugate in mancaruri, au, de asemenea, un efect terapeutic asupra organismului leonin. Remediile homeopatice de baza sunt Aurum, Natrium muriarticum, Phosphorus si Ignatia. Leii nu trebuie sa uite sa-si refaca energia luand vitaminele A, D si H2.
FECIOARA

Cea de-a doua zodie guvernata de Mercur are o preocupare innascuta pentru sanatate, apreciind mult remediile naturiste si regimul vegetarian. Pentru aceasta zodie de pamant, remediul natural cel mai eficient este... aerul, de aceea plimbarile lungi in aer liber (si pe cat posibil nepoluat) au un efect imediat de calmare asupra temperamentului nervos al Fecioarelor, si asta ajuta la mentinerea sanatatii intr-o masura mult mai mare decat si-ar putea imagina. Mersul cu bicicleta (dar nu pe strazile unui oras aglomerat), de preferinta in mijlocul naturii, este, de asemenea, recomandat. Fecioarele guverneaza circulatia sangvina si limfatica a abdomenului, intestinele, pancreasul (partial) si nervul motor ocular extern. Temperamentul nervos al acestor mercurieni ii predispune la stari de ingrijorare nevrotice, care pot genera dureri surde, dar persistente de cap, ce pot fi inlaturate, insa, neasteptat de usor printr-o alimentatie adecvata si prin plimbarile mai sus mentionate sau prin exercitii de yoga (in special exercitiile de relaxare). Problemele lor serioase de sanatate sunt insa legate de tractul digestiv: probleme de asimilare intestinala, dureri abdominale (provocate de "nervi" care se duc direct la stomac), perturbari ale tranzitului intestinal (sunt adesea constipati), exces de fermentare. Alte pericole care pandesc Fecioarele sunt diabetul insipid, apendicita, pancreatita si peritonita. Femeile sunt destul de des sterile. Sistemul nervos al Fecioarelor este sensibil la stres si la starile p relu ngite de ingrijorare care contribuie la subminarea sanatatii lor. Fecioarelor le face foarte bine sa consume cartofi, gulii, telina si alimentele mentionate la zodia Gemenilor (pentru ca au acelasi guvernator - planeta Mercur). Plantele aromatice si medicinale sunt, de asemenea, identice, la fel remediile homeopatice, comune celor doua zodii mercuriene.
BALANTA

Inzestrate cu acelasi temperament sangvin placut si gentil ca Taurii, Balantele sunt insa departe de robustetea si vigoarea specifice zodiei fixe de pamant. Vitalitatea lor este cu mult mai scazuta, in schimb sunt firi mai rafinate, de multe ori artistice, efect al planetei Venus intr-un semn de aer. Tendinta catre leneveala (caracteristica ambelor zodii venusiene) le face sa evite exercitiul fizic, de care au, de fapt, nevoie in mai mare masura decat multe alte zodii. Lipsa de miscare fizica, pe care ar trebui s-o practice cu regularitate, le pricopseste rapid cu cearcane si migrene sacaitoare persistente. Balanta guverneaza rinichii si vezica urinara, in corpul barbatesc - prostata, partea lombara a coloanei vertebrale (impreuna cu Sagetatorul), precum si nervul facial. In general, tendinta organismului de-a retine toxinele este cea care duce la afectiunile renale, cum ar fi insuficienta renala acuta sau cronica. Disfunctiile renale pot duce si la edeme ale membrelor inferioare (picioare umflate). Colibaciloza este, de asemenea, o boala des intalnita in randul Balantelor, la fel ca insuficienta circulatorie venoasa si limfatica, mai ales la nivelul bazinului, si afectiunile genito-urinare, ca cistita si anexita. Igiena intima trebuie respectata cu cea mai mare strictete. Regimul alimentar al Balantelor, carora le cam plac mancarurile grele, trebuie sa contina multe cereale, fructe de padure, sparanghel, fasole si, surprinzator, mai toate condimentele, in mod special ardeiul iute. Menta, sub orice forma, ajuta la claritatea proceselor mentale. Uleiul sau parfumul de trandafiri imperiali, de zambile si de toporasi, folosit in aromoterapie, produce calmarea nervoasa. Principalele remedii homeopatice sunt Cuprum, Pulsatilla, Anacardium, Thuya si Apis. Organismul Balantelor cere un aport sporit de vitamina F.
SCORPION

Acesti nativi, marcati de doua energii extrem de puternice - cea a temerarului Marte si cea a necrutatorului Pluto - au un temperament paradoxal. In aparenta sunt calmul personificat (in astrologie se vorbeste despre "masca scorpionica"), datorat autocontrolului plutonian, dar de sub aceasta suprafata apar izbucnirile martiene, capabile sa reduca la tacere pana si pe cel mai vajnic dintre Berbeci. Avem deci o structura temperamentala limfatico-bilioasa. In reprezentarea astrologica a corpului uman, Pluto guverneaza organele genitale externe si interne, colonul, partial prostata, rectul si anusul. El este, de asemenea, pus in legatura cu nasul si nervii auditivi. La fel ca rudele lor martiene, Berbecii, Scorpionilor le fac bine mancarurile condimentate (dar nu in exces), ceapa, datorita efectului ei benefic asupra fluiditatii sangelui, urzica, prazul si ardeii capia. Un puternic efect linistitor si, in acelasi timp, afrodiziac il au asupra lor esenta de glicina, uleiul de rododendron si cel de aloe. Plantele medicinale in afinitate cu semnul Scorpionului sunt: mintea matei (catusnica) [,,Catusnica - Nepeta cataria Denumire stiintifica: Nepeta cataria Denumire populara: catusnica; iarba matei, menta pisicii Habitat: Planta originara din Europa, cultivata in Marea Britanie si SUA. Recoltare: Frunzele si varfurile inflorite se culeg intre iunie si septembrie. Partile utilizate: Frunzele si varfurile inflorite. Actiune: Carminativ (care favorizeaza expulzarea gazelor intestinale), antispastic, nervin (actioneaza sedativ asupra sistemului nervos), astringent. Indicatii terapeutice: Catusnica este un remediu traditional pentru raceala si gripa. Este un diaforetic (provoaca transpiratia) ce ajuta in stari febrile, in special in bronsita acuta. Datorita actiunilor carminative si antispastice, planta amelioreaza deranjamentele la stomac, constipatia, flatulenta si colicile. Este un remediu perfect pentru tratarea diareei la copii. Combinatii: In raceli se combina cu salvie indiana, soc, coada soricelului sau ardei iute. Preparare si administrare: Infuzie - se toarna o cana de apa fierbinte peste 2 lingurite de planta uscata si se lasa la infuzat 10-15 min. Se bea de trei ori pe zi. Tinctura - 2-4 ml de tinctura de trei ori pe zi."], alunul de munte si porumbarul. Siropul sau decoctul de porumbele are un efect deosebit de puternic asupra reducerii febrei mari pe care o fac Scorpionii si ajuta la regenerarea rapida dupa forme acute de boala - deoarece Scorpionii sufera doar rareori de afectiuni cronice. Scorpionii trebuie sa se fereasca de hemoroizi, deci constipatiile p relu ngite nu trebuie trecute cu vederea. Sunt, de asemenea, predispusi la contractarea maladiilor venerice. Barbatii fac adesea prostatita, pe cand femeile au, de multe ori, probleme cu ovarele si uterul, cum ar fi leucoreea (sangerari intermitente intre menstre), dismenoree (ciclu neregulat), chist sau fibrom si ulceratii. Remediile homeopatice de baza sunt Lochesis, Thuya si Platina. Pentru a intari rezistenta organismului, Scorpionii au nevoie de vitaminele P si B12.

SAGETATOR

Sagetatorii sunt binecuvantati de marele benefic Jupiter cu un temperament sangvin, care are insa si o componenta bilioasa. Adica, sunt vioi si au un bun echilibru intre stimuli si reactie, dar din cand in cand pot avea iesiri de manie care ne aduc aminte de Jupiter - Zeus, tatal zeilor. Le place sa se impartaseasca din placerile vietii si nu prea tin justa masura nici la mancare, nici la bautura. Placerea de miscare este mare si le face foarte bine, insa arareori exista disciplina. Desi sportul ii atrage, ei exerseaza fie prea mult, fie prea putin. Partile corpului ce corespund zodiei Sagetatorului sunt: ficatul, vezica biliara, in parte, pancreasul, coapsele si partea sacrala si coxigeala a coloanei vertebrale, nervul sciatic, circulatia arteriala in ansamblul ei. Mancarea foarte consistenta si bautura afecteaza invariabil ficatul si pancreasul, a caror leneveala produce in timp obezitate, cu tot cortegiul ei de afectiuni digestive. Grasimile si zaharurile se p relu creaza foarte greu, ceea ce poate duce la pancreatita si diabet. Coxartroza si artroza lombara si alte afectiuni sau traumatisme pot afecta femurul si nervul sciatic. Citricele, mai ales grapefruitul si coacazele rosii sau negre pot face minuni pentru un ficat obosit si pot mentine elasticitatea vaselor sangvine, prevenind, de asemenea, hipertensiunea. Ceapa si usturoiul, in cantitati cat mai mari, fortifica organismul de tip jupiterian, iar telina si dafinul adaugate in mancare le fac, de asemenea, foarte bine. Plantele medicinale in afinitate cu Sagetatorul sunt: anasonul, scortisoara, melisa si rasinile aromatice. Remediile homeopatice corespunzatoare planetei Jupiter sunt Sulfur, Colchicum si Nux vomica. Vitaminele de care are nevoie un jupiterian sunt multe la numar: F, K, B6, H, I si J.
CAPRICORN

Saturnienii sunt potcoviti de marele malefic cu un temperament limfatico nervos, adica inchis, tensionat, adesea inclinat catre depresii. Ii salveaza umorul sec, care trebuie cultivat pentru ca este un remediu excelent impotriva incarcarii nervoase la care semnul este predispus. Sedentarismul de care sufera multi capricorni le poate accentua starile negative. Moderati din fire, capricornii sunt mai degraba anorexici, decat rubiconzi si pot pierde usor cateva kilograme in conditii de stres. In corpul omenesc, Capricornilor le corespunde scheletul osos in general, cu accent asupra genunchilor, care se intepenesc cu mare usurinta. Pielea este guvernata tot de Saturn, iar dintii si maselele cad tot in curtea lor, deoarece semnul pierde mult calciu din organism. Lipsa de exercitiu duce la atrofierea incheieturilor, ceea ce poate duce in timp la diverse tipuri de scleroza. Tot din sedentarism decurg si atrofia musculara si reumatismul articular. In cazuri extreme se poate instaura paralizia. Scleroza atinge adesea nervul auditiv, ceea ce poate duce la surzenie, iar pielea este de cele mai multe ori uscata, cu tendinte de descuamare. Eczeme de multe tipuri pot sa apara pe un fond de stres p relu ngit, iar in cazuri mai rare psoriazisul. Ceea ce este remarcabil este cat de rezistenti sunt Capricornii la boli, mai ales la cele cronice. Paradoxul acestui semn este ca tinde sa fie extrem de bolnavicios in copilarie, iar sanatatea se fortifica pe masura ce inainteaza in varsta. Alimentele cu un efect imediat reconfortant asupra Capricornilor sunt cele care contin amidon: cartofi (ca si alt semn de pamant, cel al Fecioarei), pastele, maltul, ovazul, cele care contin fier - ca sfecla rosie si spanacul - si ciupercile de padure, in mod special hribii si manatarcile. Fructul ideal pentru Capricorn este gutuia. Plantele aromatice si medicinale in afinitate cu Saturn sunt: canepa, tataneasa, matraguna (daca Socrate era Capricorn, cupa de matraguna i-ar fi facut bine) si vinetelele (sau floarea-graului). Mirosul discret de panselute, de vita cataratoare si amaranthus are un efect deosebit in aromoterapie. Remediile homeopatice de baza sunt: Plumbum, Iris vesicolor, Silicea. Saturnienii se refac cu ajutorul vitaminei C si L1. VARSATOR Excentricii copii ai lui Uranus au un temperament nervos cu coloratura bilioasa. Asta inseamna ca acumuleaza cu usurinta stresul, mai ales stresul mental, si au probleme in exteriorizarea starilor de nervi si se inchid in ei, devenind ursuzi. Acest semn fix de aer are o adevarata predilectie pentru racoare si tinde sa se imbrace prea usor cand afara este frig, iar de-aici i se trag multe belele. Pentru a se motiva sa faca exercitii fizice, Varsatorii trebuie sa urmeze un program creativ, nu repetitiv sau bazat pe rutina. Varsatorul guverneaza circulatia periferica la nivelul gambelor, incheietura gleznei, sistemul nervos simpatic, cortexul cerebral si nervul spinal. Problemele de sanatate la care se pot astepta uranienii sunt, in primul rand, de ordin nervos. Glumind, Linda Goodman scria: "Varsatorii furnizeaza 70% dintre nebuni si 70% dintre genii" (care nici ei nu sunt prea normali - n.r.). Oboseala nervoasa, starile de depresie si angoasa pot duce la spasmofilie. Toate afectiunile sistemului nervos central cad, de asemenea, in ograda uranienilor (encefalita, tumori, Parkinson si nevroze obsesive). Varicele si arteritele sunt rezultatele proastei circulatii periferice. Varsatorii sunt predispusi la accidente violente. Cel mai indicat aliment pentru Varsatori il constituie fructele de toate felurile: fructele exotice - precum kiwi, mango - si fructul pasiunii, iar fructele uscate - caise, curmale, prune sau mere - ii ajuta foarte eficient sa-si recupereze energia nervoasa. In aromoterapie, esentele florilor de pomi fructiferi si discretul parfum al orhideelor au efecte remarcabile. Plantele aromatice si condimentele benefice pentru uranieni sunt cele cu gust si miros foarte pregnant, cum ar fi ardeiul iute, piperul alb sau negru sau curry. Remediile homeopatice sunt Uranium si Phosphorus. Toate vitaminele din complexul B au un efect tonic si binevenit asupra sistemului nervos al Varsatorilor.
PESTII

Razele lui Neptun ii inzestreaza pe nativii din Pesti cu un temperament limfatic, care poate imbraca orice alta coloratura temperamentala, semnul fiind eminamente adaptabil, reusind sa se integreze in orice mediu social. Hipersensibilitatea neptuniana este difuza, ei intrand in rezonanta pana si cu cele mai nesemnificative detalii din mediul inconjurator, cum ar fi temperatura, zgomotul de fond etc. Orice disonanta a mediului le poate provoca simptome fizice, dar acestea nu sunt rezultate ale ipohondriei, ci simptome psihosomatice, cat se poate de reale. Se poate ajunge la situatii cu adevarat grave, pentru ca Pestii sunt rareori activi, deci sunt receptori empatici ai lumii inconjuratoare si le lipseste agresivitatea naturala. Nevoia de-a se izola de stimuli neplacuti ii face pe multi dintre ei sa se refugieze in alcool sau droguri si devin foarte repede dependenti. Neptun stapaneste labele picioarelor, intregul sistem limfatico-ganglionar si tesutul reticulo-endotelial. Vitalitatea Pestilor este indeobste scazuta, ceea ce de multe ori se datoreaza abuzului de alcool, tigari, sedative, tranchilizante sau droguri. Faptul ca organismul lor are tendinta de-a retine toxinele inrautateste situatia, ceea ce impune necesitatea de-a avea un regim alimentar foarte echilibrat si de-a consuma suficiente lichide pentru a-si mentine organismul detoxifiat. Pana si la medicamentele prescrise de medici, Pestii pot avea reactii inexplicabile, de aceea se recomanda evitarea, pe cat posibil, a medicamentelor produse pe cale chimica. Pestii ar trebui sa manance alimente cu un inalt continut de lichide, cum ar fi pepenii, dovleceii, castravetii si salata verde. Plantele medicinale si aromatice corespunzatoare neptunienilor sunt florile de tei, cicoarea si muschiul de copac. Principalele remedii homeopatice recomandate Pestilor sunt: Tabaccum, Coffea si Petroleu.

M U L T A S A N A T A T E !!!

=========================================================

D. DIVERSE, dar importante pentru SANATATE.

==================================
1. Fumatul este un viciu.
===============================================================
Ce se întâmplă cu corpul tău când te lasi de fumat si efectele fumatului


Efecte asupra organismului
Tutunul afectează corpul uman în totalitate, efectul nociv începând în momentul contactului cu fumul de ţigară şi continuând să se manifeste ani de zile.

# Sistemul respirator:

* iritarea întregii mucoase respiratorii, care se poate manifesta prin tuse iritativă, "dresul vocii", senzaţia de "ceva în gât", nas "care curge" sau nas înfundat, gât uscat etc.;

* respiraţie grea datorită îngustării căilor respiratorii şi excesului de secreţii la acest nivel ("bronşita cronică");

* alterarea mecanismelor de apărare, cu acumularea de substanţ e toxice, ceea ce determină afectarea plămânilor şi apariţia emfizemului pulmonar. Acesta se însoţeşte de oboseală la eforturi din ce în ce mai mici, ajungându-se ca nici activităţile de îngrijire personală să nu se poată face.

* infecţii pulmonare mai dese şi care se vindcă mai greu;

* apariţia astmului bronşic;

* cancer pulmonar.
# Sistemul imun:

* scade capacitatea de apărare împotriva infecţiilor;
* vindecarea se face mai greu.

# Sistemul osos si muscular:

* scăderea masei musculare şi a densităţii osoase.


# Cancer:

* pulmonar: unul din 5 fumători este diagnosticat cu cancer, iar din 10 pacienţi diagnosticaţi cu cancer pulmonar, 9 sunt fumători;
* al cavităţii bucale, nasului, gâtului;
* de esofag, stomac, pancreas, vezică urinară, col uterin, sân.

# Alte efecte:

* iritarea şi inflamarea stomacului şi intestinului;
* risc crescut de ulcer;
* alterarea gustului şi a mirosului;
* apariţia prematură a ridurilor;
* afectarea gingiilor şi a dinţilor.

# La bărbaţi:
* impotenţă;
* scăderea fertilităţii datorită scăderii numărului şi mobilităţii spermatozoizilor;
* modificarea nivelului de hormoni sexuali.

# La femei:
* scăderea fertilităţii;
* tulburări de ciclu menstrual;
* masculinizare;
* menopauză precoce;
* risc crescut de tromboze la femeile care iau pilule anticon cep - ţionale;
* risc crescut de cancer de col uterin.

# În sarcină şi la copil:
* complicaţii ale sarcinii;
* avort spontan, naştere prematură;
* greutate mică la naştere a copilului şi moarte subită la sugar;
* risc crescut de infecţii respiratorii în primul an de viaţă;
* scăderea performanţelor intelectuale ale copilului, tulburări de comportament;
* risc crescut de apariţie a astmului bronşic.


Efecte asupra aparatului cardiovascular

Fumatul reprezintă unul dintre factorii majori de risc pentru boli cardiovasculare, având efect aditiv cu ceilalţi factori de risc.
Statisticile arată că:
* o treime dintre decesele prin cardiopatie ischemică se datorează fumatului;
* nouă din zece pacienţi cu arteriopatie periferică sunt fumători;
* fumătorii au risc de anevrism aortic de opt ori mai mare faţă de nefumători;
* fumatul creşte riscul de accident vascular cerebral cu 50% la persoanele sub 65 ani;
* femeile care fumează şi utilizează contraceptive orale au risc de 10 ori mai mare de a dezvolta boli cardiovasculare.

1. Hipertensiunea arterială apare la fumătorii cu valori tensionale normale, iar la cei cunoscuţi hipertensivi o agravează.

2. Fumatul accelerează procesul de ateroscleroză, producând un dezechilibru între HDL (colesterolul "bun") şi LDL (colesterolul "rău"), acesta din urmă acumulându-se în peretele arterial şi îngustând vasele.

3. Alte vase afectate sunt cele de la nivelul membrelor, frecvent fiind necesare amputaţii; fumatul produce şi îngustarea arterelor care irigă creierul, crescând riscul de accident vascular cerebral.

4. Fumatul creşte riscul de tromboză coronariană (cheaguri de sânge în arterele care irigă inima) prin creşterea vâscozităţii sângelui.

5. La fumători apare mai frecvent spasmul coronarian (îngustare temporară a vaselor inimii) manifestat prin angină pectorală şi chiar infarct miocardic.

6. Creşterea frecvenţei cardiace, care în asociere cu un conţinut scă - zut în oxigen al sângelui solicită în plus inima, uneori apărând aritmii cardiace (bătăi neregulate).

7. La pacienţii cu operaţii cardiovasculare - by-pass - fumatul creşte riscul de reapariţie a stenozei sau ocluziei la nivelul acestor "punţi" vasculare.

Riscul unui bărbat cu vârsta între 35 şi 40 de ani de a suferi un infarct miocardic non-letal este de 4 ori mai mare dacă este fumător. În cazul femeilor, riscul este de 5 ori mai mare pentru cele care fumează.


Cum vă puteţi lăsa de fumat?
# În primul rând trebuie să doriţi să vă lăsaţi!
# Oricât de imposibil pare, e mai bine să o faceţi brusc, nu reducând din numărul de ţigări.
# Nu vă veţi îngrăşa dacă nu veţi înlocui ţigările cu diverse gustări.
# Dacă totuşi simţiţi nevoia, alegeţi un fruct sau un pahar cu ceai ori suc de fructe neîndulcite; sau, mai bine, apa plată!
# În anumite cazuri, există şi varianta plasturilor cu nicotină.
# Relaxaţi-vă: respiraţi adânc şi expiraţi încet; nu uitaţi: dorinţa de a fuma va trece!
# Activitatea fizică, sportul, reduc tensiunea şi dorinţa de a fuma.
=========================================
============================
=================


2. Aspartamul. Documentarul “Dulcea nenorocire”: peste 6000 de produse conţin un îndulcitor care otrăveşte creierul

   
         
indulcitor
Aspartamul este considerat a fi cancerigen. Cu toate acestea, acest îndulcitor artificial continuă să fie utilizat în mai mult de 6000 de produse şi milioane de oameni consumă această substanţă chimică zi de zi, crezând că este o alternativă sănătoasă la zahăr.

 Dacă  vă număraţi printre ei, atunci documentarul numit Dulcea nenorocire v-ar fi de mare folos.
Regizorul şi naratorul Cori Brackett, cu care începe filmul, a observat o conexiune între băuturile acidulate pe care le băuse şi efectele negative asupra sănătăţii ei, inclusiv vederea neclară, tulburări de vorbire şi slăbirea membrelor. Ea a fost diagnosticată cu scleroză multiplă şi obligată să se folosească de un scaun cu rotile.
Când a aflat de legătura dintre aspartam şi probleme sale de sănătate, a oprit utilizarea acestor produse, iar simptomele au dispărut. Dar acesta este doar începutul incredibilei poveşti din spatele aspartamului, dezvăluită în detaliu în Dulcea nenorocire.



 
  • O poveste despre fraudă şi manipulare
Dulcea nenorocire include multe conversaţii sincere cu victimele aspartamului, inclusiv o femeie care se află la închisoare acum pentru otrăvirea fostului soţ cu aspartam.
În film, de asemenea, puteţi auzi părerea experţilor, cum ar fi Dr. Russell Blaylock, un neorochirurg de renume, care explică de ce aspartamul acţionează ca o otravă pentru creier şi corp.
Dar, probabil, aspectul cel mai important al filmului este dovada fraudei şi manipulării corporative care aprobă utilizarea aspartamului.
  • Aspartam 101: De ce poate distruge sănătatea
 
Aspartamul este în principal format din acid aspartic şi fenilalanină. Fenilalanina a fost modificată sintetic pentru a forma o grupare de metic care se regăseşte în majoritatea dulciurilor. Acea legătură de fenilalalnină şi metil duce la crearea metanolului.
 
Este posibil să fi auzit afirmaţia că aspartamul este inofensiv, pentru că metanolul se regăseşte, de asemenea, în fructe şi legume. Cu toate acestea, metanolul din fructe şi legume este puternic legat de pectină, ceea ce îi permite să treacă în siguranţă prin tractul digestiv. Nu este acelaşi lucru şi cu metanolul creat de aspartam, care nu este ajutat de absolut nimic pentru a fi eliminat din organism.
 
Metanolul este o neurotoxină care acţionează ca un cal Troian şi este purtată în ţesuturile sensibile din corp, cum ar fi creierul şi măduva osoasă, unde dehidrogenaza de alcool – enzima care se transformă în formaldehidă – face ravagii cu ADN-ul nostru.
Toate animalele, cu excepţia oamenilor, au un mecanism de protecţie care permite metanolului să fie defalcat în acid formic inofensiv. Oamenii nu au acelaşi număr de peroxisome (structuri mici din celule concepute pentru detoxifierea substanţelor chimice), precum au animalele, adică peroxisomele omului nu pot converti formaldehida toxică în acid formic inofensiv, aşa că formaldehida este liberă să provoace daune enorme în ţesuturi.

  • Există o explicaţie biologică evidentă pentru reacţiile aspartamului
 
Industria susţine că nu există „nicio explicaţie biologică” pentru problemele de sănătate raportate de atât de mulţi oameni după ce au consumat aspartam. Desigur, acest lucru este menit să te facă să crezi că astfel de rapoarte nu sunt adevărate sau nu au legătură cu aspartamul.
 
Iată cum funcţionează: atât animalele, cât şi oamenii au structuri mici numite peroxisome în fiecare celulă. Există câteva sute în fiecare celulă din corp şi sunt concepute pentru a detoxifia varietatea de produse chimice. Peroxisomele conţin catalază, care ajută la detoxifierea metanolului. Alte substanţe chimice care se găsesc în peroxisome convertesc formaldehida în acid formic inofensiv, dar această ultimă etapă are loc numai la animale.
 
Aşadar, să recapitulăm: la oameni, alcoolul metilic călătoreşte prin vasele de sânge în zonele sensibile, cum ar fi creierul, care este încărcat cu ADH care transformă metanolul în formaldehidă. Şi din moment ce nu există catalază, formaldehida este liberă să provoace daune enorme în ţesuturi:
Simptomele de otrăvire cu metanol sunt multe şi includ:
  • Dureri de cap
  • Zumzet în urechi
  • Ameţeală
  • Greaţă
  • Tulburări gastro-intestinale
  • Slăbiciune
  • Frisoane
  • Probleme de memorie
  • Tulburări de comportament
  • Amorţeală
  • Nevrită
  • Cancer de sânge, afecţiuni ale creierului şi creşterea în greutate


Filmul Dulcea nenorocire a fost lansat în anul 2004, când riscurile grave de aspartam au fost deja bine cercetate. Dar de atunci, studiile au continuat să dezvăluie riscuri şi mai izbitoare. Anul trecut, cel mai lung studiu făcut vreodată despre efectele aspartamului (care se întinde pe 22 de ani) a ajuns la o asociere dintre consumul de aspartam şi leucemie, la bărbaţi. Altă cercetare a arătat că consumul pe termen lung al aspartamului duce  la stres, congestie vasculară şi un dezechilibru în oxidarea creierului. Desigur, aşa cum este detaliat şi în Dulcea nenorocire, aspartamul a fost corelat adesea de tumorile pe creier.

În total, 90 de diferite efecte adverse au fost legate de aspartam, inclusiv:
  • Dureri de cap şi migrene
  • Spasme musculare
  • Tahicardie şi palpitaţii la inimă
  • Atacuri de panică
  • Creşterea în greutate
  • Insomnia
  • Vorbire neclară
  • Convulsii
  • Erupţii cutanate
  • Probleme de vedere
  • Pierderea gustului
  • Greaţă
  • Iritabilitate şi depresie
  • Pierderea memoriei
  • Amorţeală
  • Obosealăă
  • Dificultăţi de respiraţie
  • Dureri articulare
  • Cele mai periculoase aditive alimentare de pe piaţă
După ce au vizionat filmul Dulcea nenorocire, mulţi oameni şi-au dat seama cu întârziere că suferă de reacţii la aspartam fără să ştie. Dacă bănuiţi că un îndulcitor artificial ar putea fi de vină pentru un simptom pe care îl aveţi, o modalitate bună de a pune capăt situaţiei este de a renunţa la el. Este uşor, trebuie doar să citiţi cu atenţie etichetele ingredientelor, pentru a evita toţi îndulcitorii artificiali.

Puteţi face următorul test:
-   Eliminaţi toţi îndulcitorii din dietă timp de două săptămâni;
-    După aceste două săptămâni, reintroduceţi un îndulcitor artificial la alegere într-o cantitate semnificativă (de trei ori pe zi);
-    Faceţi acest lucru timp de două, trei zile şi observaţi cum vă simţiţi, comparativ cu perioada când nu aţi consumat îndulcitori;
-    Totuşi, dacă nu observaţi nicio diferenţă în modul în care vă simţiţi după reintroducerea unui îndulcitor, este posibil ca organismul dumneavoastră să nu ofere un răspuns advers imediat. Acest lucru nu înseamnă că sănătatea dumneavoastră nu va fi afectată pe termen lung.
În concluzie, dacă sunteţi în prezent consumatori de aspartam, trebuie să urmăriţi cele 90 de minute ale filmului Dulcea nenorocire, apoi să decideţi dacă merită cu adevărat riscul.
Traducere şi editare: Ecaterina Pop
 
Sursa: financiarul.ro
======================================
==============================
================

21 de comentarii:

  1. Rolul unei aspirine

    Recomandarile urmatoare se inscriu in acea minoritate a informatiilor difuzate pe internet pe care e bine sa le luati in considerare si, mai cu seama, sa le respectati.

    Cand am avut crizele cardiace, medicul care mi-a acordat ingrijirea de urgenta m-a intrebat daca luasem aspirina dupa ce simtisem durerea toracica. I-am raspuns ca nu aveam aspirina acasa. Si-atunci, mi-a dat urmatorul sfat: in orice casa, in special daca cel putin unul dintre membrii familiei este in varsta de peste 60 de ani, trebuie sa existe macar un flacon cu aspirina. Bineinteles ca pastilele trebuie sa fie la
    indemana, ca sa poata fi luate, fara intarziere, de indata ce survine durerea in piept.

    Concentratia enzimelor specifice indica faptul ca mi-as fi putut pierde viata daca n-as fi ajuns la timp la spital.IN CONSECINTA: daca nu aveti aspirina acasa, cumparati un flacon si tineti-l intr-un loc accessibil.
    Dumnezeu stie daca o asemenea masura poate face diferenta intre viata si moarte.

    Atentie! Exista si alte simptome de atac de cord, insotiate de durere in bratul stang. Trebuie sa aveti in vedere si instalarea unei dureri intense in maxilarul inferior, aparitia varsaturilor si a transpiratiilor abundente, care nu mai sunt doar niste simptome banale.

    Detaliu: In timpul unei crize cardiace, e posibil ca, la inceput, sa nu simtiti acea durere in piept; 60% dintre oamenii care au avut o criza de inima in timpul somnului nu s-au mai trezit niciodata. Cu toate acestea, o durere in piept va poate trezi dintr-un somn profund. Intr-un asemenea caz, luati imediat in gura doua aspirine, lasati-le cateva clipe sa se umecteze pe limba si inghititi-le apoi cu putina apa.

    Apelati fara intarziere serviciul de ambulanta, Politia sau Pompierii, spuneti "criza cardiaca" si informati ca ati luat doua aspirine.
    Asezati-va pe un scaun sau un fotoliu si steptati sa soseasca ajutorul solicitat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sper sa nu ma insele memoria, dar in urma cu 25-30 de ani niste savanti japonezi au ajuns la concluzia ca pentru a construi echivalentul ficatului ar fi nevoie de un combinat chimic intins pe citeva hectare si cu inaltimea unui bloc cu vreo 6 etaje, iar la consumul de energie s - au blocat. Oricum, organismul uman este o minune.

    RăspundețiȘtergere
  3. Vinul – cel mai vechi antibiotic natural;
    Un articol care merita atentia! Vinul, baut cu masura, este un medicament! In exces ... sa spuna ... cunoscatorii!

    RăspundețiȘtergere
  4. cITITI aici DESPRE: Zeama de varza acra. Moarea de varza. Proprietati miraculoase. Este sezonul, beti un pahar!

    RăspundețiȘtergere
  5. Inca este iarna. Va prinde bine sa cititi aici, despre: 4. Sistemul respirator, functiile si componentele lui - Admin

    RăspundețiȘtergere
  6. Sanatatea ta conteaza! Cititi aici: 3.Ceapa - de neînlocuit! Beneficii multiple!

    RăspundețiȘtergere
  7. La orice varsta: Ai grija de ochii tai! Ochii si calculatorul! Sfaturi bune de urmat! Eforturi minime, rezultate maxime!
    Multumesc domnului C.M., pentru e-mail!

    RăspundețiȘtergere
  8. NEW! News: Cititi aici despre BOALA Liderilor Maximi: PARANOIA. O boala grava, psihiatrica! O alta denumire a bolii, fiind cea de “nebunie sistematizata”!

    RăspundețiȘtergere
  9. ... Un om inteligent se informeaza,ia totul in calcul!
    Medicina alternativa. 5. Bioritmul uman. Bioritmul intern.
    Bioritmul extern

    RăspundețiȘtergere
  10. Lamaia. Un fruct miraculos. Cu bani putini, previni si repari multe!

    RăspundețiȘtergere
  11. Sarea si Sanatatea. Dar de fapt ce este sarea? Care sare?

    RăspundețiȘtergere
  12. Usturoiul. Cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub forma de aliment pur. Multumesc prietenilor mei virtuali care ma ajuta cu asemenea materiale si multe altele! Admin

    RăspundețiȘtergere
  13. URGENT. Alerta oficiala. E.coli, bacteria ucigasa!!!! Alerta OMS.

    RăspundețiȘtergere
  14. NEW: INIMA. Sistemul circulator. Ai grija de inima ta! - O postare care va poate interesa.

    RăspundețiȘtergere
  15. @ADMIN-vreti sa ne faceti doctoi(medici)de inima pe toti.Eu ma inscriu daca doctorita da consultatii peste program.
    Cred ca pentru un Student materialul este super! Eu ma intreb ca prostul:cum de face natura (sau cine face )asemenea inginerie complicata,fara nici-o interventie exterioara.? Este uluitor si nu numai asta bineinteles! o seara buna

    RăspundețiȘtergere
  16. Cezar,
    Daca eu cred ca am NEVOIE sa citesc, sa ma documentez cu privire la un subiect sau altul, imi place sa CRED ca vor mai fi si alti semeni ai mei, interesati in directia respectiva! De aceea vin cu o mare varietate de subiecte, pe cel putin 5 Bloguri curente, unde, de regula, urmaresc si o anumita tematica! Admin

    RăspundețiȘtergere
  17. News alert! Temperaturile vor depăşi 35 de grade
    Ce ne recomandă medicii. Luati masurile ce se impun

    RăspundețiȘtergere
  18. catre realizatorul site-ului: va rog faceti atentie ca partea de design este realizata intr-un mod foarte obositor!!!! textul alb pe fondul negru, sunt deacord ca poate fi elegant, dar liniile alea din partea dreapta a paginii dau dureri de cap. Luati masuri in privinta asta.

    RăspundețiȘtergere
  19. ► Dumnezeu a facut sa creasca o planta
    pentru fiecare boala - cu exceptia prostiei!

    RăspundețiȘtergere
  20. VINUL Distruge celulele maligne si 12 tipuri de cancer.
    ===============================
    Vinul si cancerul Aceasta este ultima noutate in medicina, efectiv contra cancerului!!!
    Binefacerile VINULUI !!!!! Vinul este un produs miraculos ptr a omori celulele canceroase El este de 10.000 de ori mai puternic decat chimioterapia.
    De ce nu suntem noi la curent cu asta? Ptr. ca exista laboratoare interesate in fabricarea unei versiuni sintetice care le-ar aduce imense beneficii. Gustul său este agreabil si nu produce efectele oribile ale chimioterapiei. *Dacă aveţi posibilitatea, plantaţi o viţă de vie în gradina voastră!!!* Cîte persoane mor în timp ce acest secret este păstrat cu invidie ptr. a nu putea fi atinse beneficiile multimilionare ale marilor corporaţii? Puteti sa consumati fructele in maniere diferite:puteţi să mîncaţi pulpele, sa faceti suc,sa faceti bauturi, serbet ,patiserii,etc I se atribuie multe virtuti dar cea mai interesanta este efectul produs asupra chisturilor si tumorilor. Aceasta este un remediu probat contra cancerului de toate tipurile. Unii afirma ca este de mare utilitate in toate variantele de cancer . Se considera de asemenea ca un agent anti microbian cu larg spectru care controleaza infectiile bacteriene si cu ciuperci, eficace contra parazitilor interni si a viermilor, regularizeaza tensiunea arteriala f. inalta si este antidepresiv, combate tensiunea si bolile nervoase. *In Elvetia soselele supraterane au fost inlocuite cu drumuri subterane, iar terenurile au fost date in circuitele agricole special numal pentru cultivarea vitei de vie*. *In Elvetia care este tara farmaceuticelor s-a constatat ca-i mai bine pentru elvetieni sa consume in mod moderat vin,nu medicamente ucigatoare.* * *Sursa acestei informatii este fascinanta; ea provine de la unul din cei mai mari fabricanti de medicamente din lume, care afirma ca dupa mai mult de 20 de incercari efectuate in laborator dupa 1970, extrasele au relevat ca el distruge celulele maligne din 12 tipuri de cancer, intelegand aici cel de colon, de san, de prostata, de plaman, de pancreas... Componentele acestei plante au demonstrat ca actioneaza de 10.000 de ori mai bine decat produsul Adriamycin, un drog chimioterapeutic utilizat normal in lume, ptr incetinirea cresterii celulelor canceroase si ce este inca f. uimitor este ca acest tip de terapie si cu extract de lamaie distruge nu numai celulele maligne canceroase, dar nu afecteaza celulele sanatoase!
    Institutul de Stiinte in Sanatate, Les Breuleux, Suisse
    *TRIMITEŢI TUTUROR !!!* Voi puteti sa ajutati un prieten care are nevoie facandu-l sa stie ca sucul de struguri ii este benefic ptr a preveni boala.

    RăspundețiȘtergere
  21. UPDATE. Fumatul. Riscuri si ... i-auzi lume ... avantaje ...
    Poate reusesti sa renunti la fumat! Daca eu pot, si tu poti!
    Citeste aici:
    ===============
    http://mhblogonline.blogspot.ro/2011/07/fumatul-riscuri-si-i-auzi-lume-avantaje.html

    RăspundețiȘtergere

Liber... la comentarii! Responsabilitatea continutului, revine fiecaruia.
Comentariile injurioase, obscene, atacurile suburbane la persoana, nu vor fi publicate! Nu doresc sa creez 'probleme'... unora sau altora! Admin!

Dialog între doi gemeni nenăscuţi

Alegeri locale 5 iunie 2016. Veniti la vot! Click here:

MOTTO-ul... unui grup de tineri... si frumosi!

Search mehedinti blog online:

Facebook, Click here:

Lista mea de bloguri

COUNTERsite